HCL 191/2026 Arad adoptată

ANEXA 1 la Hotărârea nr. 191/29.04.2026 a Consiliului Local a! Municipiului Arad Raport de cercetare STRATEGIA CULTURALĂ A MUNICIPIULUI ARAD 2026-2050 CUPRINS SUMAR // 3 INTRODUCERE // 5 CONTEXT // 7 METODOLOGIE // 9 REZULTATE // 12 Raport sintetic Ghid de interviu // 12 Raport Sintetic Focus Grupuri // 25 Raport sintetic Barometru de Consum Cultural // 33 6. DISCUȚIE/ANALIZĂ // 43 - Obiectiv strategic 1 — Încurajarea participării largi și active a arădenilor în viaţa culturală și implicării în viaţa orașului / educare prin cultură // 43 1.1. Public „de masă”/public „select” // 43 1.1.1 Mediere culturală // 45 1.1.2 Accesibilitate pentru public și descentralizarea actului cultural // 46 1.2. Resurse civice pentru implicarea în activități culturale // 48 1.3. Comunicare și coordonare mai eficientă a evenimentelor culturale // 48 - Obiectiv strategic 2 — Valorizarea resurselor creative ale orașului pentru crearea unui mediu vibrant și sustenabil // 49 2.1. Patrimoniul material și identitatea locală // 49 2.2. Sectorul cultural independent // 52 2.3. Rolul şi potențialul tinerilor arădeni // 53 - Obiectiv strategic 3 — Dezvoltarea capacităţii și sustenabilităţii sectorului cultural // 55 3.1. Sustenabilitatea financiară a sectorului cultural (independent și instituţional) // 55 3.2. Cooperare interregională și transfrontalieră // 57 CONCLUZII // 59 REFERINȚE // 61 ANEXA 1: GHIDUL DE INTERVIU // 62 0. ANEXA 2: STRUCTURĂ FOCUS GRUPURI // 64 10.1 Focus Grup 1 — reprezentanţi ai sectorului independent // 64 10.2 Focus Grup 2 — reprezentanţi ai publicului // 65 10.3 Focus Grup 3 — reprezentanți ai instituţiilor // 66 10.4 Focus Grup 4 — reprezentanți tineret // 67 11. ANEXA 3: CHESTIONARUL DE SONDARE A CONSUMULUI CULTURAL // 68 nPoenr> Zoe 1.SUMAR Prezentul raport de cercetare documentează starea actuală a sectorului cultural din Municipiul Arad și fundamentează direcțiile strategice pentru noua strategie culturală 2026- 2030, în continuitate cu strategia 2015-2025 şi cu documentele judeţene și naţionale (aliniate cadrului UNESCO) privind cultura ca bun public și resursă pentru dezvoltare. Cercetarea a urmărit trei obiective strategice: => 01: Încurajarea participării largi şi active a arădenilor în viaţa culturală și implicării în viaţa orașului / educare prin cultură; > 02: Valorizarea resurselor creative ale orașului pentru crearea unui mediu vibrant şi sustenabil; > 03: Dezvoltarea capacității și sustenabilităţii sectorului cultural Context și fundamentare Raportul pornește de la impactul pandemiei COVID-19 asupra ecosistemului cultural local, care a dus la întreruperea unor iniţiative independente notabile și reconversia parțială a ofertei în mediul online sau în aer liber. Aceste evoluții sunt puse în relaţie cu tensiunea dintre viziunea asupra culturii ca mod de viață și abordările care evidenţiază cultura ca formă de capital distribuit inegal, tensiune regăsită în logicile de finanţare și în fracturi între diferite segmente de public. Metodologie și date Cercetarea utilizează o metodologie mixtă, calitativă și cantitativă, pentru a surprinde atât tendințe măsurabile, cât și percepțiile actoi arca Componenta calitativă include 17 interviuri semistructurate cu 20 de! ersoane “din se torul independent și instituțional, observație participativă și 4 Focus! “Grupuri cu un total de 29 de participanți. Componenta cantitativă a constat într-un sondaj online şi față- în -față (227 răspunsuri valide) privind percepțiile, preferințele și resursele pub i, din-care a reieșit un Barometru de consum cultural, cu limitările de rigoare privind reprezentativitatea. Principalele constatări Imaginea dominantă este a unui sector perceput ca având potențial foarte mare, resurse umane și infrastructurale valoroase, dar fragmentare, lipsă de coordonare, subfinanțare cronică și comunicare deficitară. Se evidențiază clivaje de acces și de preferințe între publicuri de „nișă” și publicuri „de masă”, exodul tinerilor, inegalităţi de capital cultural și dependenţa aproape exclusivă de finanţare publică, în contrast cu un apetit clar pentru programe participative și educaţionale în cartiere sau în spații verzi și piețe publice. Recomandări și soluții Raportul formulează un set coerent de recomandări și soluții de integrat: dezvoltarea medierii culturale și a educației prin cultură (în școli, licee, universități și prin programe familie-copil), descentralizarea evenimentelor către cartiere și spaţii alternative, profesionalizarea managementului și diversificarea surselor de finanţare ale sectorului independent (transparenţă, parteneriate public-privat, microgranturi, bugetare participativă, sponsorizare și fonduri europene). Sunt propuse structuri colective de reprezentare, mecanisme de cooperare regională și transfrontalieră, alături de scenarii de rezilienţă în context de criză bugetară, inclusiv activarea voluntariatului, co-producțiilor și folosirea intensivă a infrastructurii existente. Concluzii strategice În ansamblu, raportul subliniază necesitatea trecerii de Ia o viziune predominant infrastructurală și festivalieră spre una centrată pe public, educație culturală, reducerea inegalităţilor de acces și redistribuirea capitalului cultural. Cultura este tratată atât ca factor de coeziune socială și educaţie civică, cât și ca vector de dezvoltare urbană și regională, cu un impact care depinde de coordonarea actorilor culturali, transparență în finanţare și implicarea sistematică a tinerilor nu doar ca public, ci și ca resursă creativă și partener în decizie. 2.INTRODUCERE Prezentul raport vine în continuarea studiului care fundamentează precedenta Strategie Culturală a Municipiului Arad 2015-2025, document cadru care a trasat 5 obiective generale, alături de direcţii strategice specifice: 1. Valorizarea și investirea contemporană a patrimoniului şi a spaţiului public 2. Valorizarea resurselor creative ale orașului pentru crearea unui mediu vibrant şi sustenabil 3. Încurajarea participării largi şi active a arădenilor în viaţa culturală şi implicării în viaţa orașului 4. Oraşul ca sistem: dezvoltarea unor abordări sinergetice şi sustenabile în dezvoltarea urbană 5. Dezvoltarea capacităţii și sustenabilităţii sectorului cultural Deși strategia anterioară viza perioada de 10 ani între 2015 şi 2025, în 2020, pandemia de Covid-19 a dat peste cap întreaga societate globală, în toate domeniile sale. Asifel, cultura de pretutindeni a trebuit să găsească alternative inovatoare pentru a putea exista — evenimente în aer liber strict reglementate (cu măsurile de siguranță aferente) și multe inițiative mutate în mediul online. În siajul pandemiei, la fel ca în restul țării, sectorul cultural din Arad a suferit la rându-i — multe dintre inițiativele notabile ale ultimilor ani, împreună cu spaţiile pe care le ocupau, au fost sistate din lipsă de fonduri și/sau lipsă de activitate cu publicul. Astfel, multe dintre recomandările din strategia anterioară au întâmpinat blocaje, devieri şi modificări de alocare bugetară, în linie cu strategia de redresare națională, prin Planul Naţional de Redresare și Reziliență (PNRR), unde cultura a devenit o preocupare terţiară. Cercetarea de faţă și-a propus să recupereze acești ani de tranziţie post-pandemie din sectorul cultural arădean prin identificarea nevoilor şi resurselor actuale ale sectorului independent și ale managerilor de instituţii publice culturale (producătorilor de cultură) pe de-o parte, și nevoile și resursele consumatorilor de cultură (publicului), pe de altă parte. A fost investigat felul în care văd toți acești actori culturali starea actuală a domeniului, ce schimbări au avut loc în ultimii 10 ani, contextul cultural pre- și post-pandemie, precum și detalii legate de felul în care sunt alocate finanţările în sectorul cultural arădean astăzi și viziuni asupra publicului, alături de strategii pentru alrageraa ș și diversificarea acestuia. În acest sens, în ideea continuității cu documentul ul strategic, „Elaborarea Strategiei culturale a Municipiului Arad 2015-2025”, a fost! preluate n E cele cinci obiective expuse anterior, pentru a menţine în mod orga i zi oliticii lor culturale locale și implementarea noilor direcţii strategice. Au fost decise ana a și reinterpretarea în noul context cultural a celor trei obiective strategice deo. arece st considerate a fi cele mai generoase în termeni de captare a celor mai relevante direcţii pentru dezvoltarea strategiei culturale a Municipiului Arad în următorii 5 ani: => 01: Încurajarea participării largi și active a arădenilor în viața culturală și implicării în viața oraşului / educare prin cultură > 02: Valorizarea resurselor creative ale orașului pentru crearea unui mediu vibrant şi sustenabil => 03: Dezvoltarea capacității și sustenabilităţii sectorului cultural Cercetarea de față a utilizat o metodologie mixtă de culegere a datelor — calitativă și cantitativă. A fost aleasă metoda mixtă pentru a obține o înțelegere mai profundă asupra dinamicilor sociale și culturale care influențează starea culturii în Mun. Arad, posibilă prin triangularea datelor statistice cu o explorare contextuală a percepțiilor și experienţelor. Această abordare permite adresarea unor problematici stratificate, pentru înțelegerea cărora sunt relevante atât trenduri cuantificabile, cât şi perspectivele subiective ale actorilor sectorului cultural. Metoda vine de asemenea în sprijinul dialogului cu stakeholders diverși — decidenţii pot prefera dovezi mai degrabă cantitative, pe când comunitatea și actanții producători de cultură pot găsi valoare adăugată în date narative, nuanţate, bazate pe experienţa trăită. 3. CONTEXT În cadrul Declaraţiei privind Politicile Culturale din Mexic, 1982, UNESCO definește cultura ca reprezentând „acele caracteristici spirituale, materiale, intelectuale și emoționale specifice unei societăţi. Ea înglobează arta, stilul de viaţă, drepturile omului, sisteme de valori, tradiții și credințe. Cultura modelează indivizii și societăţile, încurajând alăturarea prin valori și tradiții comune. În fața unor provocări globale precum conflicte, epidemii, schimbări climatice și progrese tehnologice, UNESCO subliniază nevoia prezervării culturii prin (...) protejarea patrimoniului istoric, promovarea creativității, susținerea inovației artistice, prezervarea diversităţii prin tezaure vii și patrimoniu imaterial, și accentuarea importanței susținerii locurilor de muncă și traiului în cadrul economiei creative”. (3) Conceptul de cultură este însă în mod notoriu greu de definit pentru omul de rând. Cele două viziuni principale asupra culturii se referă fie la înțelegerea antropologică a culturii, unde aceasta este văzută ca un modus vivandi, adică apropiată de definiția UNESCO, sau la o înțelegere a culturii ca expresie estetică, unde cultura este înțeleasă mai degrabă ca artă. În discursul românesc, această distincție este semnalată prin referirea precisă, deseori ironică, la „Cultura cu C mare”. Ce propune acest raport este un îndemn ca aceste două perspective, care se pot referi la cultură într-un sens mai amplu (tot ce înglobează producţia umană în scopul coeziunii) sau mai delimitat („Cultura cu C mare”), pot și trebuie să conlucreze. Această alăturare de definiţii și perspective poate avea impact diferit, complementar asupra politicilor publice. În termeni teoretici, definiţia formulată de UNESCO în 1982 abordează cultura ca pe un „mod de viață” împărtășit — ansamblu de dimensiuni spirituale, materiale, intelectuale și emoționale, care include drepturi, valori, tradiții și credințe — subliniind caracterul unic, de neînlocuit şi demnitatea egală a fiecărei culturi. În această perspectivă, cultura este tratată ca bun public, a cărui recunoaștere și protecţie trebuie asigurate pentru toate grupurile. Pe de altă parte, cultura este conceptualizată în filosofia sociologului Pierre Bourdieu ca formă de capital distribuit inegal prin procese de socializare și educaţie și strâns legat de pozițiile de clasă și de mecanismele de reproducere a inegalităţilor. Cultura nu reprezintă doar un orizont comun de semnificaţii, ci o resursă care diferenţiază și stratifică actorii sociali. Astfel, în logica UNESCO, politicile culturale irmăre protejarea patrimoniului material și imaterial şi sigurarea participării și dialogului intercultural, de regulă sub umbrela diversității cesul i și drepturilor omului. O abordare inspirată de Bourdieu pune accentul pe a cui cultură. recunoscută, ale cui gusturi definesc cultura „legitimă” și cum convertesc institu educaționale și economice. Această opoziţie nu este doar una teoretică, ci se reflectă deseori în logica finanțării proiectelor culturale, unde criteriile de evaluare oscilează între valorizarea „diversităţii culturale” și reproducerea unor ierarhii simbolice preexistente. Pe de o parte, sunt încurajate iniţiativele care afirmă identități locale, minoritare sau marginalizate; pe de altă parte, mecanismele de selecție tind să privilegieze organizatori, formate și coduri estetice deja consacrate, asociate adesea claselor mijlocii și superioare. În acest sens, discursul despre acces, participare și drepturi culturale poate coexista paradoxal cu o distribuție inegală a resurselor, care consolidează poziţiile actorilor consacraţi în câmpul cultural. În raport cu acest cadru, documentele strategice existente pot fi citite ca încercări de traducere, în termeni operaţionali, a viziunii UNESCO, dar și ca expresie a tensiunii dintre „cultura ca mod de viață” şi cultura ca act estetic, de nişă. Strategia Culturală a Municipiului Arad 2015-2025 și Strategia de dezvoltare a Județului Arad 2021-2027 plasează cultura simultan ca resursă de identitate, coeziune și atractivitate (patrimoniu, spaţii publice, evenimente), dar și ca sector creativ ce trebuie conectat la turism, economie locală și branding teritorial, ceea ce reia explicit accentul UNESCO pe patrimoniu, creativitate și economie culturală. În același timp, accentul pe instituţii consacrate, festivaluri emblematice și infrastructură formală indică persistenţa unui model centrat pe „Cultura cu C mare”, cu riscul de a reconfirma ierarhii simbolice preexistente. Strategia Culturală a Județului Arad 2021-2027 și Strategia Sectorială în Domeniul Culturii 2023-2030 consolidează această dublă poziţionare: ele promovează protejarea patrimoniului și diversității culturale și, simultan, modernizarea instituţiilor, dezvoltarea economiei creative și utilizarea culturii ca vector de dezvoltare regională și de proiecție externă. Limbajul folosit este foarte apropiat de logica UNESCO (acces, diversitate, patrimoniu material și imaterial, participare), punând mai puţin accent pe întrebări de tipul „a cui cultură este mai vizibilă și finanțată?” şi „cum sunt recunoscute practicile culturale cotidiene și formele emergente, nu doar instituţiile consacrate?”. Barometrul de consum cultural 2024, realizat la nivel naţional, introduce în acest tablou o dimensiune importantă: datele privind participarea indică niveluri scăzute de implicare culturală și clivaje marcante între medii sociale, teritorii și tipuri de public, ceea ce arată că idealul unei culturi ca bun public accesibil tuturor este departe de a fi atins. Dacă strategiile locale şi naţionale mizează predominant pe extinderea infrastructurii și a ofertei, Barometrul sugerează necesitatea unor instrumente mai explicite de reducere a inegalităților de capital cultural (programe dedicate publicurilor cu acces redus, recunoașterea practicilor culturale informale, susținerea actorilor independenți). Din această perspectivă, putem afirma că documentele strategice în ceea ce privește cultura sunt aliniate discursiv cu definiţia incluzivă a acesteia — recuperând atât dimensiunea patrimoniu-diversitate, cât și pe cea a economiei creative —, dar că ele funcţionează într-un context empiric descris de Barometrul de consum cultural în termeni de segmentare și excluziune latentă: Prin urmare, îmbinarea celor două viziuni asupra culturii (modus cit Atendi 3 și expresie estetică bazată pe educație și alte forme de capital) devine nu doar un exerciţiu conceptual, ci o agendă de politică publică: pe de-o parte, extinderea ci no șterii și protecţiei pentru o gamă largă de practici și identități culturale; pe de altă arie, rte,.r proiectarea criteriilor de finanţare şi a designului instituţional astfel încât să nu sepnr e aa P pe reproducă automat ierarhiile existente ale „Culturii cu C mare”, ci să contribuie la redistribuirea capitalului cultural și la reducerea excluderii simbolice. 4. METODOLOGIE Cercetarea desfășurată în perioada iunie-decembrie 2025 a constat în investigarea mixtă — calitativă (antropologică) și cantitativă (sociologică) a percepțiilor, nevoilor, resurselor și soluțiilor propuse de către actorii culturali (fi nanțatori și producători) și reprezentanți ai publicului consumator de cultură, în vederea dezvoltării strategiei 2026- 2030. Cercetarea a constat într-o metodă mixtă — calitativă și cantitativă — pentru a investiga cât mai aplicat starea domeniului cultural din Mun. Arad, în special într-o perioadă atipică cum este cea post-pandemică, eveniment ale cărui efecte încă se resimt 5 ani mai târziu. „Cercetarea calitativă este definită ca adunând laolaltă experiențe, percepții și comportamente ale persoanelor implicate în studiu, cercetarea calitativă răspunde la «cum» și «de ce», în loc de «câţi» și «cât». (...) Această metodă constă în întrebări deschise ale căror răspunsuri nu sunt ușor de încadrat numeric. (... ) Fenomene precum experiențe, atitudini și comportamente pot fi dificil de capturat precis și cantitativ. Astfel, o abordare calitativă permite participanților înșiși să explice cum, de ce sau ce gândesc, simt și experimentează într-un anumit moment sau la un anumit evenimeni. (...) Cercetarea calitativă și cea cantitativă nu sunt în niciun caz opuse, ci complementare. (...) Tensiunea sau conflictul care pot reieși din confruntarea mai multor naraţiuni pot constitui o oportunitate pentru inovaţie” (1) Conform clasificărilor specialiștilor (Denzin, 1978, 2006; Carter et al, 2014), analiza printr-o metodă tip mixtă presupune triangularea datelor (culese de la varii actori, comunităţi, grupuri pentru a avea acces la perspective multiple), triangularea viziunilor cercetătorilor (care duce la multiple observații și concluzii), triangularea literaturii de specialitate și triangularea metodologică (în cazul de față — calitativ și cantitativ). - Axa calitativă Cercetarea de tip calitativ a constat în 17 interviuri semi-structurate (offline, online și un răspuns în scris via e-mail) cu durata de aprox. 9 oară un: otal de 20 de persoane active în sectorul cultural din Arad și Timișoara: 14 ri n nţiai Sectorului cultural independent și 6 reprezentanți ai instituţiilor ulturale pohisp pe baza unui Ghid de Interviu elaborat de echipa de cercetare. Acesta a servit ca punct de pornire și a fost navigat cu flexibilitate, în funcţie de persoana intervievată (roi în sect rul cultural, expertiză, activitate principală etc.). Cei 17 actori culturali intervie ţi ac peră o paletă largă de vârstă (de la 30 la 80 de ani) și sunt dispuși în mod relativ-egal pe « dimensiunea de gen (8 femei și 9 bărbați). Actorii culturali care au fost implicaţi în procesul de cercetare și elaborare a prezentei strategii au fost identificaţi online și prin documentație prealabilă. Criteriile de selecţie au fost reprezentarea, pe cât posibil, a fiecărui subsector al domeniului cultural arădean (artiști independenți, artiști-educatori, reprezentanți ONG, artiști recunoscuţi din „garda” veche și nouă, artiști arădeni care lucrează atât în afara Aradului/internaţional cât și în regiune, reprezentanţi ai societăţii civile și acţiunii comunitare, reprezentanți ai diverselor arte etc.). *Ghidul de interviu utilizat se regăsește la Capitolul 9 al prezentului raport. De asemenea, cercetarea a presupus și observaţie pa [...]