HCL 169/2025 Sighișoara adoptată

1 545400 SIGHIŞOARA Piața Muzeului nr. 7, Tel./Fax 0265 – 771278 1 H O T Ă R Â R E A NR. 169 din 28 august 2025 pentru completarea preambulului Hotărârii Consiliului Local Sighișoara nr. 114/29.05.2025 privind închirierea directă a unui imobil de natură teren Consiliul Local al Municipiului Sighişoara, întrunit în ședință ordinară, Luând act de proiectul de hotărâre, înregistrat cu nr. 25.389/11.08.2025 şi la Consiliul Local Sighișoara cu nr. 26.123/18.08.2025, de referatul de aprobare, înregistrat cu nr. 25.388/11.08.2025, al Primarului municipiului, în calitate de inițiator, calitate conferită de prevederile art. 136 alin. (1), coroborate cu cele ale art. 211 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, cu modificările și completările ulterioare; Având în vedere adresa cu nr. 6.999/SVIII/11.07.2025, Dosar 11, transmisă de Instituția Prefectului - Județul Mureș, înregistrată la Municipiul Sighișoara cu nr. 23.320/21.07.2025, prin care cu referire la exercitarea controlului de legalitate instituit în sarcina Prefectului conform dispozițiilor art. 252 alin. (1) lit. c) și art. 255 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, cu modificările și completările ulterioare, față de Hotărârea Consiliului Local Sighișoara nr. 114/29.05.2025 privind închirierea directă a unui imobil de natură teren, se solicită să se procedeze la reanalizarea acestui act administrativ; Având în vedere cererea, înregistrată la Municipiul Sighișoara cu nr. 13.047/14.04.2025, prin care domnul Ganga Ioan - Dionisie și soția Chiș Cristina - Elena, solicită închirierea directă a terenului, în suprafață de 396 mp., aferent imobilului casă de locuit aflat în proprietate, situat în municipiul Sighișoara, str. La Leu, nr. 7, înscris în C.F. nr. 55848 Sighișoara (C.F. vechi: 11213, nr. cadastral vechi: 1227/5, nr. topografic: 3355/5), nr. top 55848; Având în vedere Hotărârea Consiliului Local Sighișoara nr. 114/29.05.2025 privind închirierea directă a unui imobil de natură teren, având ca obiect închirierea directă a terenului în suprafață de 396 mp., aferent imobilului casă de locuit aflat în proprietate, situat în municipiul Sighișoara, str. La Leu, nr. 7, înscris în C.F. nr. 55848 Sighișoara (C.F. vechi: 11213, nr. cadastral vechi: 1227/5, nr. topografic: 3355/5), nr. top 55848; Ținând cont de faptul că suprafața de teren închiriată domnului Ganga Ioan - Dionisie și soției Chiș Cristina - Elena, este aferentă casei de locuit – proprietatea acestora, deosebit de relevantă este împrejurarea că terenul în discuție ar putea fi reclamat doar pentru asigurarea folosinței normale a locuinței, astfel că, dat fiind specificul și amplasamentul bunului imobil, acesta nu ar putea fi atribuit în folosința altor persoane decât celor care sunt proprietari ai construcției edificate pe acest teren; Având în vedere Hotărârea Consiliului Local Sighișoara nr. 90/30.04.2025 privind întabularea dreptului de proprietate privată a Municipiului Sighișoara asupra unor imobile – terenuri, cu referire îndeosebi la poziția nr. 28 din Anexa la aceasta, care privește tocmai terenul care face obiectul închirierii aprobate prin Hotărârea Consiliului Local Sighișoara nr. 114/29.05.2025, respectiv terenul în suprafață de 396 mp., înscris în C.F. nr. 55848 Sighișoara (C.F. vechi: 11213), nr. top 55848; Având în vedere extrasul C.F. nr. 55848 Sighișoara, care atesta proprietatea Municipiului Sighișoara – domeniul privat, asupra terenului în speță; Având în vedere că în inventarul Municipiului Sighișoara, terenul înscris în C.F. 55848 Sighișoara, este cuprins ca aparținând domeniului privat, având nr. de inventar 51.463; Având în vedere că, prin Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 22/26.09.2016 s-a stabilit că dispozițiile art. 26 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, au fost abrogate prin intrarea în vigoare a art. 1138 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în ceea ce privește regimul juridic al terenurilor din intravilanul localităților; Având în vedere prevederile deciziei mai sus amintită și în conformitate cu prevederile art. 36 alin. (1) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, coroborate cu cele ale art. 1138 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările și completările ulterioare, terenurile aflate în proprietatea statului, situate în intravilanul localităților și care sunt în administrarea primăriilor, revin comunei, orașului sau, după caz, municipiului în a cărui rază administrativ - teritorială se află și intră în domeniul lor privat; Având în vedere faptul că, Prefectul Județului Mureș a formulat acțiune în contencios administrativ în contradictoriu cu Consiliul Local al Municipiului Sighișoara, ce a făcut obiectul dosarului înregistrat la Tribunalul Mureș – Secția Contencios Administrativ și Fiscal cu nr. 44/102/2019, prin care a solicitat instanței să constate nelegalitatea art. 2 din Hotărârea Consiliului Local Sighișoara nr. 142/28.06.2018 privind intabularea dreptului de proprietate privată și publică a Municipiului Sighișoara asupra unor imobile – terenuri, și pe cale de consecință, anularea în parte a actului administrativ; Ținând cont de soluțiile pronunțate în dosarul cu nr. 44/102/2019, având ca părți, Prefectul Județului Mureș, în calitate de reclamant și Consiliul Local al Municipiului Sighișoara, în calitate de pârât, cu precădere de Decizia Curții de Apel Târgu Mureș nr. 887/16.10.2019, definitivă, prin care, instanța a admis recursul formulat de Consiliul Local al Municipiului Sighișoara împotriva Sentinței nr. 192/23.04.2019, pronunțată de Tribunalul Mureș – Secția Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr. 44/102/2019, a casat în tot sentința atacată și în rejudecarea cauzei pe fond, a respins ca neîntemeiată acțiunea în contencios administrativ formulată de Prefectul Județului Mureș; Având în vedere considerentele reținute de instanța de recurs în motivarea deciziei pronunțate cu nr. 887/16.10.2019, respectiv: ”Curtea reţine că referirea legiuitorului la „regimul juridic” prevăzut de norma la care se face trimitere (art. 25 respectiv art. 26 din Legea 18/1991) nu implică urmarea procedurii specifice situaţiei moștenirilor vacante ci strict modalitatea de reglementare a situaţiei juridice a bunului care, la momentul publicării Legii 18/1991 stabilea persoana juridică căreia îi revenea calitatea de proprietar, instituţia care avea dreptul de administrare dar şi modalitatea de valorificare a bunului”,……. „Din această perspectivă, soluţia judecătorului fondului de admitere a acţiunii pe motiv că aceste terenuri ar fi putut trece în proprietatea publică, sau după caz, în proprietatea privată a UAT Sighișoara și în administrarea consiliului local, numai în baza certificatului de vacanță succesorală eliberat de notarul public, este dată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 36 alineat 1 din legea 18/1991, dispoziție legală care se completează cu art. 26 alineat 1 din legea 18/1991 doar în ceea ce priveşte regimul juridic al terenului nu şi în ceea ce priveşte modalitatea concretă respectiv procedura de intrare a bunului în proprietatea UAT”. ….” În ceea ce privește faptul că pârâtul Consiliul Local al Municipiului Sighișoara, nu a făcut dovada că terenurile menționate în anexa 1 la HCL 142/2018 erau în administrarea Primăriei Municipiului Sighișoara, la data intrării în vigoare a Legii 18/1991, Curtea achiesează la susţinerile recurentei în sensul că noţiunea de „administrare” la care face referire art. 36 alineat 1 din legea 18/1991 nu are conţinutul prevăzut de art. 12 din Legea 213/1998 (act normativ ulterior), în sensul unui drept real principal derivat din dreptul de proprietate publică, o asemenea interpretare fiind de natură să golească de conţinut dispoziţiile art. 36 din legea 18/1991 raportat la cadrul juridic existent la momentul intrării în vigoare a acestui act normativ. Intervenţia legiuitorului prin art. 36 alineat 1 din Legea 18/1991 trebuie raportată tocmai la situația juridică din momentul intrării în vigoare a legii, respectiv la necesitatea de a se realiza o distincție, inexistentă anterior, între proprietatea Statului Român şi cea a unităţilor administrativ-teritoriale. Interpretând din această perspectivă noţiunea de „administrare” a terenurilor de către autoritatea recurentă, Curtea reţine că este vorba despre o administrare în fapt, a unui bun care nici prin destinaţia sa şi nici prin reglementare legislativă nu poate fi considerat ca aparţinând domeniului public al Statului Român. Terenurile în cauză se află la dispoziţia UAT şi puteau eventual face obiectul unor cereri de restituire. Cu privire la acest ultim aspect, Curtea subliniază că referirile intimatei la eventualitatea unor cereri de restituire a terenurilor în baza legilor speciale de reparaţie nu pot fi reţinute în cauză, având un caracter general şi incert. În măsura în care autoritatea-reclamantă ar fi indicat în concret existenta unor cereri/litigii care să vizeze terenurile în cauză s-ar fi putut discuta despre prevalenţa principiului restituirii în natură.”… „Curtea reţine că, din cuprinsul cărților funciare depuse la dosar rezultă că terenurile, la data intrării în vigoare a Legii 18/1991, erau înscrise în proprietatea Statului Român iar administrarea în fapt a acestora de către UAT nu a fost contestată în concret şi este confirmată atât de destinația acestora cât şi de actele juridice încheiate de recurentă cu privire la aceste terenuri.”; Ținând cont și de soluțiile pronunțate în dosarul cu nr. 2020/102/2019, având ca părți Prefectul Județului Mureș, în calitate de reclamant și Consiliul Local al Municipiului Sighișoara, în calitate de pârât, având ca obiect tutelă administrativă, prin care s-a solicitat constatarea nelegalității Hotărârii Consiliului Local Sighișoara nr. 96/29.05.2019 privind aprobarea închirierii directe a unor terenuri aferente construcțiilor, respectiv sentința civilă nr. 62/13.02.2020, pronunțată de Tribunalul Mureș, în dosarul nr. 2020/102/2019, prin care instanța de fond a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul Prefectul Județului Mureș și Decizia Curții de Apel Târgu Mureș nr. 516/R/22.09.2020, pronunțată în dosarul nr. 2020/102/2019, definitivă, prin care instanța a respins recursul formulat de Prefectul Județului Mureș; Având în vedere prevederile art. 555 - 566 şi art. 1777 - 1823 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicat, cu modificările şi completările ulterioare; Având în vedere prevederile Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, cu modificările și completările ulterioare; Având în vedere prevederile Legii nr. 227/2015 privind Codul Fiscal, cu modificările și completările ulterioare; Având în vedere prevederile Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare; Ținând cont de prevederile Hotărârii Consiliului Local Sighișoara nr. 194/19.12.2024 privind stabilirea impozitelor și taxelor locale pentru anul 2025, anexa nr. 8 - Nivelul taxelor și chiriilor pentru bunurile aparținând domeniului public și privat al Municipiului Sighișoara; Ținând cont de faptul că în urma închirierii directe a terenului se aduc venituri suplimentare la bugetul local; Având în vedere Raportul de specialitate al Direcției Arhitect Șef – Compartimentul Administrarea Domeniului Public și Privat, înregistrat cu nr. 25.391/11.08.2025, prin care se propune completarea preambulului Hotărârii Consiliului Local Sighișoara nr. 114/29.05.2025 privind închirierea directă a unui imobil de natură teren; Având în vedere avizele favorabile ale tuturor comisiilor pe domenii de specialitate; În temeiul art. 129 alin. (1), alin. (2) lit. „c”, alin. (6) lit. „b” și alin. (14), art. 139 alin. (1) și alin. (3) lit. „g” și a art. 196 alin. (1) lit. „a” din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, cu modificările și completările ulterioare, H O T Ă R Ă Ş T E: Art. I. Se completează preambulul Hotărârii Consiliului Local Sighișoara nr. 114/29.05.2025 privind închirierea directă a unui imobil de natură teren, cu indicarea următoarelor: - Hotărârea Consiliului Local Sighișoara nr. 90/30.04.2025 privind întabularea dreptului de proprietate privată a Municipiului Sighișoara asupra unor imobile – terenuri, cu referire îndeosebi la poziția nr. 28 din Anexa la aceasta; - extrasul C.F. nr. 55848 Sighișoara, care atestă proprietatea Municipiului Sighișoara – domeniul privat, asupra terenului în speță; - Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 22/26.09.2016, prin care s-a stabilit că dispozițiile art. 26 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, au fost abrogate prin intrarea în vigoare a art. 1138 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în ceea ce privește regimul juridic al terenurilor din intravilanul localităților; - prevederile art. 36 alin. (1) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, coroborate cu cele ale art. 1138 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora terenurile aflate în proprietatea statului, situate în intravilanul localităților și care sunt în administrarea primăriilor, revin comunei, orașului sau, după caz, municipiului în a cărui rază administrativ - teritorială se află și intră în domeniul lor privat; - acțiunea în contencios administrativ formulată de Prefectul Județului Mureș în contradictoriu cu Consiliul Local al Municipiului Sighișoara, ce a făcut obiectul dosarului înregistrat la Tribunalul Mureș – Secția Contencios Administrativ și Fiscal cu nr. 44/102/2019, prin care a solicitat instanței să constate nelegalitatea art. 2 din Hotărârea Consiliului Local Sighișoara nr. 142/28.06.2018 privind intabularea dreptului de proprietate privată și publică a Municipiului Sighișoara asupra unor imobile – terenuri, și pe cale de consecință, anularea în parte a actului administrativ; - soluțiile pronunțate în dosarul cu nr. 44/102/2019, având ca părți, Prefectul Județului Mureș, în calitate de reclamant și Consiliul Local al Municipiului Sighișoara, în calitate de pârât, cu precădere de Decizia Curții de Apel Târgu Mureș nr. 887/16.10.2019, definitivă, prin care, instanța a admis recursul formulat de Consiliul Local al Municipiului Sighișoara împotriva Sentinței nr. 192/23.04.2019, pronunțată de Tribunalul Mureș – Secția Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr. 44/102/2019, a casat în tot sentința atacată și în rejudecarea cauzei pe fond, a respins ca neîntemeiată acțiunea în contencios administrativ formulată de Prefectul Județului Mureș; - considerentele reținute de instanța de recurs în motivarea deciziei pronunțate cu nr. 887/16.10.2019, respectiv: ”Curtea reţine că referirea legiuitorului la „regimul juridic” prevăzut de norma la care se face trimitere (art. 25 respectiv art. 26 din Legea 18/1991) nu implică urmarea procedurii specifice situaţiei moștenirilor vacante ci strict modalitatea de reglementare a situaţiei juridice a bunului care, la momentul publicării Legii 18/1991 stabilea persoana juridică căreia îi revenea calitatea de proprietar, instituţia care avea dreptul de administrare dar şi modalitatea de valorificare a bunului”,……. „Din această perspectivă, soluţia judecătorului fondului de admitere a acţiunii pe motiv că aceste terenuri ar fi putut trece în proprietatea publică, sau după caz, în proprietatea privată a UAT Sighișoara și în administrarea consiliului local, numai în baza certificatului de vacanță succesorală eliberat de notarul public, este dată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 36 alineat 1 din legea 18/1991, dispoziție legală care se completează cu art. 26 alineat 1 din legea 18/1991 doar în ceea ce priveşte regimul juridic al terenului nu şi în ceea ce priveşte modalitatea concretă respectiv procedura de intrare a bunului în proprietatea UAT”. ….” În ceea ce privește faptul că pârâtul Consiliul Local al Municipiului Sighișoara, nu a făcut dovada că terenurile menționate în anexa 1 la HCL 142/2018 erau în administrarea Primăriei Municipiului Sighișoara, la data intrării în vigoare a Legii 18/1991, Curtea achiesează la susţinerile recurentei în sensul că noţiunea de „administrare” la care face referire art. 36 alineat 1 din legea 18/1991 nu are conţinutul prevăzut de art. 12 din Legea 213/1998 (act normativ ulterior), în sensul unui drept real principal derivat din dreptul de proprietate publică, o asemenea interpretare fiind de natură să golească de conţinut dispoziţiile art. 36 din legea 18/1991 raportat la cadrul juridic existent la momentul intrării în vigoare a acestui act normativ. Intervenţia legiuitorului prin art. 36 alineat 1 din Legea 18/1991 trebuie raportată tocmai la situația juridică din momentul intrării în vigoare a legii, respectiv la necesitatea de a se realiza o distincție, inexistentă anterior, între proprietatea Statului Român şi cea a unităţilor administrativ-teritoriale. Interpretând din această perspectivă noţiunea de „administrare” a terenurilor de către autoritatea recurentă, Curtea reţine că este vorba despre o administrare în fapt, a unui bun care nici prin destinaţia sa şi nici prin reglementare legislativă nu poate fi considerat ca aparţinând domeniului public al Statului Român. Terenurile în cauză se află la dispoziţia UAT şi puteau eventual face obiectul unor cereri de restituire. Cu privire la acest ultim aspect, Curtea subliniază că referirile intimatei la eventualitatea unor cereri de restituire a terenurilor în baza legilor speciale de reparaţie nu pot fi reţinute în cauză, având un caracter general şi incert. În măsura în care autoritatea- reclamantă ar fi indicat în concret existenta unor cereri/litigii care să vizeze terenurile în cauză s-ar fi putut discuta despre prevalenţa principiului restituirii în natură.”… „Curtea reţine că, din cuprinsul cărților funciare depuse la dosar rezultă că terenurile, la data intrării în vigoare a Legii 18/1991, erau înscrise în proprietatea Statului Român iar administrarea în fapt a acestora de către UAT nu a fost contestată în concret şi este confirmată atât de destinația acestora cât şi de actele juridice încheiate de recurentă cu privire la acest [...]