HCL 193/2013 adoptată

ROMANIA JUDEŢUL GALAŢI MUNICIPIUL GALAŢI CONSILIUL LOCAL H O T Ă R Â R E A nr. 193 din 9 05 2013 privind: aprobarea rezultatului final al concursului, proiectului de management câştigător şi durata pentru care se va încheia contractul de management la Teatrul Dramatic “Fani Tardini” din Galaţi Iniţiator: Primarul municipiului Galaţi, Marius Stan; Numărul şi data depunerii proiectului de hotărâre: 166/7 05 2013 Consiliul local al municipiului Galaţi, întrunit în şedinţă extraordinară în data de 9 05 2013; Având în vedere expunerea de motive nr. 75 438/23 04 2013, a iniţiatorului- Primarul municipiului Galaţi, Marius Stan; Având în vedere raportul de specialitate nr. 75 440/23 04 2013, al Biroului Management Resurse Umane ; Având în vedere raportul comisiei pentru activităţi ştiinţifice, învăţământ, sănătate, culte, cultură, tineret, asistenţă socială, sport şi agrement; Având în vedere raportul comisiei juridice, de administraţie publică locală, drepturi şi libertăţi cetăţeneşti, relaţii cu cetăţenii şi apărarea ordinii şi liniştii publice; Având în vedere prevederile art.20 alin 5, din OUG nr.189/2008 privind managementul institutiilor publice de cultura, actualizată; Având în vedere prevederile art. 36 alin. 1 din Legea Administraţiei publice locale nr. 215/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare; HCL 193.doc  În temeiul art. 45, alin. 1 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001 , republicată, cu modificările şi completările ulterioare; H OT ĂR ĂŞT E Art.1 – Domnul Gheorghe Cristian este câştigătorul concursului de proiecte de management , la Teatrul Dramatic “Fani Tardini” din Galaţi. Art.2 – Se aprobă proiectul de management câştigător, prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre. Art.3 – Contractul de management se încheie pe perioadă determinată, de 3 ani, producând efecte de la data semnării lui pănâ la data încetării termenului pentru care a fost întocmit şi aprobat proiectul de management prevăzut la art. 2. Art.4 - Primarul municipiului Galaţi se împuterniceşte cu ducerea la îndeplinire a prevederilor acestei hotărâri. Art.5– Secretarul municipiului Galaţi va asigura transmiterea şi publicitatea prezentei hotărâri. Preşedinte de şedinţă Marian Alexandru Contrasemneaza Secretarul municipiului Galati Radu Octavian Kovacs HCL 193.doc  PROIECT DE MANAGEMENT privind instituţia de spectacole Teatrul Dramatic “Fani Tardini” – Galaţi Galaţi 2013 ARGUMENT HCL 193.doc O societate fără cultură este o societate condamnată la eternitatea rătăcirii prin abisul sterp al involuţiei. O societate fără cultură este o entitate bolnavă, aflată în colaps, ruptă de adevaratul sens al vieţii, care bâjbâie complet oarbă, încercând să găsească puterea de a mai respira încă o dată. Cultura este cea care dă portanţă unei societăţi, determinând-o să evolueze, să progreseze, făcând-o să poată exista într-un context universal; îmbogăţirea culturală a membrilor unei societăţi duce indiscutabil la creşterea valorii acelei societăţi care, fără să se mai zbată în mocirla necunoaşterii, iluminată fiind, va putea să se redescopere, să se reinventeze, să fie cu adevarat liberă. Căci, până la urmă, cultura si accesul la cultură înseamnă cu adevarat libertate. Teatrul – această poartă spre cunoaştere şi spre autocunoaştere – este esenţial în dezvoltarea sănătoasă a unei comunităţi care doreşte să-şi modifice starea, de la a fi puternică doar economico- industrial, la a căpăta forţă şi din punct de vedere cultural-spiritual. Cu atât mai mult acum, oamenii au nevoie de valori, ei au nevoie de spaţii în care să-şi recapete echilibrul, să-şi regăsească normalitatea pierdută printre dărâmăturile unei crize economice care, ţinând deja de prea mult timp, tinde să estompeze omul, transformându-l într-o entitate lipsită de moralitate, lipsită de cultură, lipsită de adevăratele esenţe care ar trebui sa ne compună interior ca trăitori ai acestei lumi. Teatrul este un astfel de spaţiu, al regăsirii, este locul în care ne reîntâlnim pentru a ne recunoaşte, pentru a restabili comunicarea acea de tip verbal sau telepatic între noi, sau comunicarea acea empatică născută de evenimentul vizual din faţa ochilor noştrii, creată de personajele lumilor care, îmbracând costum după costum, ascunzându-se după decoruri, încearcă, dăruindu-ni-se, să ne facă să înţelegem că viaţa înseamnă mult mai mult decât problemele materiale de zi cu zi, înseamnă mult mai mult decât penibilul unor emisiuni de televiziune, care duc evident la scăderea nivelului cultural al unei societăţi care doreşte să se înscrie în rândul societăţilor evoluate ale lumii. A. Analiza socioculturală a mediului în care îşi desfăşoară activitatea instituţia şi propuneri privind evoluţia acesteia în sistemul instituţional existent: a.1. instituţii/organizaţii care se adresează aceleiaşi comunităţi; Oraşul Galaţi beneficiază de existenţa mai multor instituţii de cultură care, împreună cu Teatrul Dramatic „Fani Tardini” – Galaţi, este absolut normal să modifice în bine nivelul intelectual al oraşului, apropiind consumatorul de aceste minunate şi extrem de utile „produse”: teatrul, muzica, pictura, literatura. Acestea sunt: Instituţii de spectacole: - Teatrul Dramatic „Fani Tardini” - Teatrul Muzical „Nae Leonard” - Teatrul de Păpuşi „Gulliver” Instituţii culturale: HCL 193.doc  - Direcţia pentru cultură, şi Patrimoniul Naţional - Centrul Cultural „Dunărea de Jos” - Casa de Cultură a Sindicatelor - Casa de Cultură a Studenţilor Muzee: - Muzeul de Artă Vizuală - Muzeul de Ştiinţele Naturii - Muzeul de Istorie - Muzeul Satului (Padurea Garboavele) Biblioteci: - Biblioteca „V. A. Urechia” - Biblioteca Universitară Altele: - Antares – Uniunea Scriitorilor din Romania – Filiala Galaţi-Brăila Teatrul Dramatic „Fani Tardini” va continua seria colaborarilor culturale cu institutiile mai sus mentionate, dar si cu alte institutii specifice precum Inspectoratul Scolar, Liceul de Arta „Dimitrie Cuclin”, Facultatea de Arta – sectia Actorie a Universitatii Dunarea de Jos, Clubul Elevilor, realizand proiecte comune sau sustinand proiectele acestora. a.2 Scurt istoric al Teatrului Dramatic „Fani Tardini” - Galaţi În 1837, la Hanul Ventura se dădeau reprezentaţii de către pârcălăbie, cum a fost cea din septembrie 1837, pentru suirea pe tron a noului domnitor. În 1851-1853, la Galaţi, Fani Tardini a jucat alături de Mihail Pascaly, Matei Milo, I. Poni, în spectacolele "Puritanii Londrei" şi "Vorba din Paris". În martie 1865, când trupa lui Fani Tardini se afla la Cernauţi spre finalul turneului, Mihai Eminescu îi ajunge din urmă şi îi însoteşte spre Brasov, în calitate de sufleur. În 1866, Fani Tardini adresează o cerere municipalităţii gălătene, prin care solicita o subvenţie necesară pentru construirea unui teatru. În anul 1870, Fani Tardini vine cu trupa sa in Galaţi şi dă o reprezentaţie în amfiteatrul din Via de la Filantoff situat pe Strada Domnească, cu piesa "Nebuna de la şapte turnuri". În 1872, Fani Tardini împreuna cu Alexandru Vlădicescu se stabileşte in Galaţi, ocupând o locuinţă pe Strada Cuza Vodă, nr. 50. În anul 1885, societatea dramatică prezintă pentru prima oară la Galaţi piesa "D'ale carnavalului". Pe data de 8 decembrie 1887, "Curieul român" anunţa că poetul Mihai Eminescu va fi ajutat, in suferinţele-i materiale de către doamna Fani Tardini şi de către domnii Vlădicesti, care s-au hotărât să dea o reprezentaţie in beneficiul poetului. HCL 193.doc În 1900, Fani Tardini a dat o reprezentaţie la Teatrul Papadopol din Galaţi, jucând pentru ultima oară piesa "Cocina". În anul 1908, Fani Tardini încetează din viaţă în casa ei din Strada Cuza Vodă, nr. 50. Pe 23 octombrie 1922 se deschide Teatrul cel Mare. Din anul 1919 pâna în anul 1941 a funcţionat Teatrul Papadopol. Lucrările la actuala clădire a teatrului, cunoscută atunci sub numele de Sala "V.A. Urechia", au început în 1924 şi s-au terminat în 1941. De la 1 septembrie 1955, începe funcţionarea Teatrului de Stat Galaţi, prin Hotarârea Consiliului de Miniştri nr. 2003, din 16 septembrie 1955. Primul spectacol al teatrului a fost "Preludiul", în 14 aprilie, în sala Orchestrei Simfonice de Stat (devenită mai târziu Sala Teatrului Muzical "Nae Leonard"). Primul spectacol în actuala sală a teatrului a fost piesa "D'ale carnavalului", pe 30 decembrie 1956. Din anul 1973, Teatrul de Stat primeşte denumirea de Teatrul Dramatic Galaţi. Din anul 2000, Teatrul Dramatic Galaţi devine Teatrul Dramatic "Fani Tardini" Galaţi. O serie întreagă de mari actori şi regizori au marcat destinul acestei instituţii, lăsând ceva din energia lor, din creativitatea lor, din forţa lor creatoare în acest templu al Thaliei, amprentând acest spaţiu cu tuşul valorii. Pe “scândura” scenei găleţene si-au început activitatea Gina Patrichi, Ştefan Bănică, Emil Hossu, Florina Cercel, Ileana Cernat şi au jucat alături de alte mari nume ale scenei gălăţene care trebuiesc amintite cum ar fi Mihai Mihail, Gheorghe V. Gheorghe, Mitică Iancu, Eugen Popescu Cosmin, Lucian Temeleie, Stela Popescu Temelie, Liliana Lupan, Carmen Strujac, Ioana Citta Baciu, Grig Dristaru, sub baghete regizorale diverse, precum Valeriu Moisescu, Crin Teodorescu, Radu Penciulescu, Vlad Mugur, Dinu Cernescu, Adrian Lupu, Victor Ioan Frunză, Mircea Cornişteanu, dar şi alţii la fel de importanţi cum ar fi Ion Sapdaru, Alexandru Berceanu, Claudiu Goga, Cristian Ioan, Tino Geirun. Mulţi dintre aceştia nu se mai află printre noi, dar, spiritual vorbind, ei sălăşluiesc încă în teatrul pe care l-au servit şi pe care l-au respectat şi căruia i s-au dărutit, la fel ca toţi ceilalţi, la fel ca noi toţi. a.3. Festivalul National de Comedie Începând din 1972 şi până în 1989, direcţia teatrului a fost asigurată de domnul Mihai Mihail, şi tot din această perioadă, mai precis din 1976, datează organizarea HCL 193.doc celui dintâi Festival de Comedie sub denumirea COLOCVIUL DESPRE ARTA COMEDIEI. A fost primul teatru din ţară care a organizat un astfel de festival. Tradiţia a continuat şi după 1990, când domnul Adrian Lupu a preluat conducerea teatrului. De data aceasta festivalul, organizat pentru o perioadă de câţiva ani buni în două module (unul de primăvara şi unul de toamnă) a primit o nouă denumire – FESTINGAL (Festivalul Internaţional de Teatru Galaţi) – Comedia-n chip şi fel. Manifestarea a devenit una cu caracter internaţional, în principal datorită integrării sale în reţeaua de festivaluri a I.I.T.M. (Institutul Internaţional de Teatru Mediteraneean). Începând din anul 2000 s-a reluat organizarea Festivalului Naţional de Comedie, de data aceasta sub conducerea domnului Mihai Mihail (director al teatrului) şi a doamnei Natalia Stancu (critic de teatru, directoarea festivalului). Este o manifestare anuală cu caracter competiţional. Sunt chemaţi să facă parte din juriu nume consacrate, de o valoare incontestabilă pentru teatrul şi cultura românească. Din 2005, după trecerea în nefiinţă a marelui actor şi animator de teatru, Mihai Mihail, direcţia instituţiei a fost preluată de Vlad Vasiliu, director al Festivalului de Comedie fiind domnul Marius Zarafescu, teatrolog, coordonator al Serviciului Artele Spectacolului, în Ministerul Culturii. Următorul pas în sensul unei deschideri şi al unei eventuale transformări ale acestui important eveniment, a fost invitarea unor trupe din Republica Moldova, Franţa, Austria, etc., ideea fiind de a schimba în viitor calificativul de naţional cu cel de internaţional. a.4. dezvoltarea specifică a instituţiei Producţiile artistice sunt spectacole şi/sau concerte înfăţişate direct publicului de către artişti interpreţi şi/sau executanţi şi pot fi: spectacole dramatice, coregrafice, de operă, operetă, de revistă, cabaret, de circ, de păpuşi şi/sau marionete, de teatru instrumental, respectiv concerte de muzică academică, simfonică, vocal-simfonică, camerală, corală, electronică. Instituţiile de spectacole pot fi de repertoriu sau de proiecte. Instituţiile de repertoriu sunt cele care dispun de cel puţin un colectiv artistic, precum si de personalul tehnic şi administrativ necesar pentru realizarea de producţii artistice; au un portofoliu de minim trei producţii artistice diferite şi realizează în fiecare stagiune, cel puţin două producţii noi care completează programele şi reconfigurează repertoriul existent. Au asigurat şi dispun potrivit legii, de bugetul necesar pentru remunerarea personalului şi pentru realizarea şi prezentarea cel puţin a producţiilor artistice prezentate în programul minimal. Pentru realizarea producţiilor artistice, instituţiile de spectacole sau concerte pot utiliza personal artistic remunerat în baza unor contracte încheiate conform prevederilor legale privind dreptul de autor şi drepturile conexe, precum şi personal tehnic şi administrativ remunerat pe baza unor contracte individuale de muncă cu timp parţial. (O.G. nr 21/2007) Teatrul Dramatic “Fani Tardini” din Galaţi este o instituţie publică de spectacole (de repertoriu) care funcţionează sub patronatul Consiliului Local al Municipiului HCL 193.doc Galaţi, finanţată din bugetul local în proporţie de 90% şi din venituri proprii în proporţie de 10%. Teatrul Dramatic „Fani Tardini” Galati este o institutie care abordeaza toate genurile de spectacole . Pentru o bună gestionare a resurselor financiare este absolut necesară o analiză a proiectelor artistice, dar o analiză care să se bazeze pe calitate şi nu pe cantitate. În prima fază a procesului de management, faza previzională – în care se stabilesc obiectivele dar şi metodele manageriale pentru implementarea deciziilor strategice si tactice – trebuie ţinut cont de analiza de care vorbeam mai sus. Din punct de vedere finaciar, bugetul alocat instituţiei pentru realizare de proiecte nu trebuie consumat într-un număr mare de proiecte (lipsite de calitate artistică) ci trebuie folosit pentru un număr mic de proiecte dar cu o calitate artistică ridicată. Şi asta deoarece cantitate plus calitate slabă din puct de vedere valoric, nu duce la creştere financiară, dar cu siguranţă un număr mic de proiecte dar cu valoare artistică ridicată are şanse mult mai mari să ducă la creştere financiară şi chiar culturală a instituţiei. Este deci extrem de important ca în această faza previzională să fie identificaţi exact creatorii de artă care la momentul respectiv pot obţine prin proiectele realizate creşterea material-culturală de care aminteam, evident ţinându-se mereu cont de raportul preţ-calitate pe care aceştia, prin ceea ce deja au realizat pe plan artistic, să îl poată garanta. În cea de-a doua fază a procesului de management, faza de operaţionalizare, în care are loc organizarea echipei pentru realizarea obiectivelor stabilite, se trece automat la stabilirea cu exactitate a proiectelor ce urmeaza a fi realizate, proiecte evident aprobate de consiliul administrativ si consiliul artistic al instituţiei, împreună cu managerul acesteia. Şi asta pentru că produsul de care este nevoie nu poate fi cunoscut de cineva din afara instituţiei ci numai de cei din interior, în urma studiului de piaţă prin care se stabileşte clar de ce este nevoie pentru o stagiune sau alta, pentru o perioada mai mare sau mai mică de timp. Automat colaboratorii instituţiei (regizori, autori dramatici, etc) vor lucra in funcţie de cererea existentă (apetenţa spectatorilor) în aşa fel încât oferta să fie pe masura aşteptărilor consumatorilor de artă ai oraşului şi nu numai, asta ducând la eficientizare financiară şi la o mult mai bună organizare a cheltuielilor. Pentru realizarea proiectelor sumele pentru onorarii se vor negocia, respectându-se un plafon. Sumele pentru producţia efectivă (decor, costume, etc) vor fi plafonate in functie de importanta proiectului. Ambele sume vor fi evident stabilite de la bun început de instituţie (consiliu de negociere) în aşa fel încât să se poată stabili cu exactitate la începutul fiecărui an o estimare bugetară cât mai exactă, şi care să nu depăşească cerinţele instituţiei şi nici posibilităţile materiale ale ordonatorului de credite. HCL 193.doc În ultima fază a procesului de management, faza finală, va avea loc evaluarea rezultatelor obţinute pe baza obiectivelor previzionate ţinându-se cont de beneficiile materiale dar şi culturale pe care proiectele realizate le-au adus instituţiei, observând dacă trebuie sau nu schimbat ceva în cadrul strategiei manageriale. a.5. participarea instituţiei în/la programe/proiecte europene/internaţionale; În spaţiul european în care trăim, teatrul devine limbă de circulaţie universală, conectivitatea pe care o creează ducând la recunoaşterea identităţii naţionale. El – teatrul – devine în acest context european brand de ţară, dar un brand care este absolut obligatoriu să conţină conceptele moderne ale teatrelor din lumea întreagă, prin asta rupându-se de apartenenţa la o zonă sau alta, căpătând aura universalităţii. Căci nu mai putem vorbi de un teatru blocat într-un singur loc, aparţinând doar unui spaţiu limitat ci suntem absolut datori să detonăm această îngheţare aruncând teatrul acolo unde-i este locul de drept – în lumea largă – acolo unde a fost de fapt creat să existe, căci a fost creat pentru a arăta lumii, lumea cu bune si rele. Este o datorie morală să scăpăm de idei preconcepute, de respectarea conservatoare a unui stil sau altul şi să lăsăm teatrul să-şi continue redefinirea, redefinindu-ne. Mobilitatea unui teatru este absolut esenţială. Nu trebuie să gândim strategia artistică a unei instituţii de spectacole limitându-ne doar la oraşul din care aceasta face parte. Teatrul, spectacolul de teatru înseamna deschidere, înseamnă experiment, adresabilitatea sa trebuind să fie către un public cât mai numeros, lucru extrem de necesar pentru trupă, pentru dezvoltarea artistică a acesteia. Permanenta schimbare a publicului în faţa căruia prezentăm spectacolele înseamnă evoluţie, însemnă cunoştere, însemnă perfecţionare. Aducerea de spectacole ale altor teatre (din ţară sau din străinătate) pentru a fi jucate în teatrul nostru însemnă diversitate, însemnă dinamism, lucruri extrem de benefice pentru spectactori. Nefiind o artă limitată, teatrul nu trebuie sa devină o artă limitativă, lucru care, din nefericire se întâmplă cu precădere în oraşele de provincie. Participarea la festivaluri a unui teatru defineşte valoarea acestuia, îl face cunoscut în lumea artistică, îl scoate din anonimat, lucru extrem de motivaţional pentru trupă dar şi pentru spectatori. Necesitatea participării la festivaluri este dată şi de faptul că o instituţie de spectacole care rămâne „blocată” în spaţiul unde îşi desfăşoară activitatea se autocondamnă la închidere, la plafonare şi în cele din urmă la dispariţia din conştiinţa culturală naţională şi / sau universală. Planul unei stagiuni trebuie gândit ţinându-se cont si de posibilele festivaluri de teatru, de posibilele participări la aceste festivaluri, fiind obligatorie o pregătire în acest sens prin conceperea de spectacole potrivite cu tematica fiecărui festival. Comparativ cu ce s-a realizat pana acum vom incerca adaugarea de noi legaturi in ceea ce inseamna colaborarile internationale, identificarea de noi festivaluri din afara spat [...]