HCL 7/2019 Fântânele adoptată

NESECRET Exemplar nr. 1 JUDEŢUL MUREŞ COMITETUL LOCAL al Comunei Fântânele APROB j PREŞEDINTE DE SEDINȚA | emnătura MOLNAR CSABA LEVENTE (nume, prenume ) PLANUL DE ANALIZĂ ŞI ACOPERIRE A RISCURILOR Reactualizat şi aprobat în sedinţa Consiliului Local din data de 28 februarie 2019 cu hotărârea nr.7 PRIMAR Întoemit, ing. Varga Jozsef Takâcs Mâzes (Semnatura) (Semnătura) L.S. l. SCOPUL ȘI OBIECTIVELE SCHEMEI CU RISCURILE TERITORIALE DIN ZONA DE COMPETENȚĂ Experienţa şi realitatea au demonstrat, însă că oricât de dezvoltat economic ar fi un stat, formele de manifestare şi urmările dezastrelor naturale şi tehnologice fac, uneori imposibilă orice acţiune de răspuns, indiferent cât de bine ar fi ea concepută şi organizată. Schema cu riscurile teritoriale se elaborează în scopul identificării şi evaluării tipurilor de risc specifice zonei de competenţă, pentru stabilirea măsurilor în domeniul prevenirii şi intervenţiei, precum şi pentru aplicarea şi cuprinderea acestora, de către autorităţile administraţiei publice locale, în „Planul de analiză şi acoperire a riscurilor teritoriale în unitatea administrativ-teritorială”. Schema cu riscurile teritoriale are ca obiectiv fundamental cunoaşterea caracteristicilor, formelor de manifestare, realizarea în timp scurt, în mod organizat şi printr-o concepţie unită a măsurilor necesare, credibile, realiste şi adecvate de protecţie a populaţiei în cazul producerii unor dezastre naturale şi tehnologice în scopul eliminării sau limitării pierderilor de vieţi omeneşti, valorilor de patrimoniu, pagubelor materiale şi factorilor de mediu. In vederea îndeplinirii acestui deziderat fundamental schema cu riscuri teritoriale defineşte următoarele obiective: >» Identificare, monitorizarea şi gestionarea tipurilor de riscuri generatoare de dezastre naturale şi tehnologice existente pe teritoriul judeţului sau pe teritoriul judeţelor vecine care ar putea afecta şi teritoriul judeţului; > Informarea şi pregătirea preventivă a populaţiei cu privire la pericolele la care este expusă; » Organizarea şi asigurarea stării de operativitate şi a capacităţii de intervenţie optime a serviciilor pentru situaţii de urgenţă şi a celorlalte organisme specializate cu atribuţii în domeniu; > Înştiinţarea oportună a autorităţilor administraţiei publice locale despre evoluţia spre dezastru a factorilor de risc natural sau tehnologic; » Protecţia populaţiei, bunurilor materiale, valorilor culturale şi arhivistice precum şi a mediului împotriva efectelor dezastrelor; >» Realizarea preventivă a măsurilor de protecţie civilă prin evacuare, adăpostire, asanare pirotehnică, asistenţă sanitară şi decontaminare; > Planificarea , organizarea, pregătirea şi conducerea acţiunilor de intervenţie pentru înlăturarea urmărilor dezastrelor; >» Organizarea şi executarea intervenţiei operative pentru reducerea pierderilor de vieţi omeneşti, limitarea şi înlăturarea efectelor situaţiilor de urgenţă civilă şi pentru reabilitarea utilităţilor publice afectate; » Limitarea şi înlăturarea efectelor dezastrelor. II. DESCRIEREA ZONEI DE COMPETENŢĂ 2.1. Aspecte administrative Localitatea COMUNA : Fîntînele - 6 sate aparţiătoare (Enumerare): Fîntînele, Călimăneşti, Viforoasa, Bordoşiu, Cibu, Roua. 2.1.1.1 REŞEDINŢA LOCALITĂȚII-localitatea Fîntînele Suprafaţă totală: 6260 ha Populaţia stabilă: 4693 locuitori SATELE APARȚINĂTOARE : -Fîntinele: Suprafaţă totală: 1274 ha Populaţia stabilă: 2164 locuitori -Călimăneşti: Suprafaţă totală: 531 ha Populaţia stabilă: 880 locuitori -Viforoasa: Suprafaţă totală: 725 ha Populaţia stabilă: 857 locuitori -Bordoşiu: Suprafaţă totală: 876 ha Populaţia stabilă: 294 locuitori -Cibu: Suprafaţă totală: 1006 ha Populaţia stabilă: 138 locuitori -Roua: Suprafaţa totală: 1858 ha Populaţia stabilă: 360 locuitori 2.2. Aşezare geografică şi relief Comuna Fintinele este aşezată în partea sud — estică a judeţului Mureş la distanţă aproximativ egală între Tîrgu Mureş şi Sovata. 2.2.1 Vecinătăţi. Din punct de vedere administrativ comuna Fîntînele se învecinează în nord cu comuna Acățari şi Neaua, în est oraşul Sîngeorgiu de Pădure, în sud cu comuna Veţca, în vest cu comuna Bălăuşeri. 2.2.2. Forme de relief, specificităţi, influenţe Datorită condiţiilor naturale şi geologice, comuna Fîntînele are un relief monoton. Datorită asimetriei reliefului ce este în raport cu dezvoltarea reţelei hidrografice, cauzate de mişcările neotectonice ce au afectat întreaga regiune a Podişului Târnavelor, înălțimile cele mai mari sunt situate pe linia interfluviului principal dintre Târnava Mare şi Târnava Mică. Spre nord interfluviile secunde coboară, trecând în nivelul inferior de eroziune. In general, stadiul actual de modelare a reliefului este mai puţin avansată din cauza formaţiunii sedimentare(nisipurile ponţiene superioare), care nu au facilitat dezvoltarea proceselor de versant, care să producă o evoluţie rapidă a reliefului. Expoziţia versanților în cadrul comunei este predominant est-nord-estică, respectiv vest - sud - vestică. Panta (înclinarea) versanților este mai mare pe latura nordică a comunei. Platourile structurale sunt reprezentate de nivelele de eroziune (două la număr) care au rezultat în urma evoluţiei reliefului din etapa gliptogenetică (subaeriană), în cadrul a două cicluri de modelare din dacian şi levantin. Nivelul superior de eroziune situat la altitudinea de 550-600 m se păstrează bine atât pe interfluviul principal, cât şi pe cele secundare, însă este destul de slab conservat. Nivelul inferior(500-530), format prin pedimentaţie are o extensiune mai restrânsă, fiind întâlnit pe interfluviile secundare din nordul comunei. 2.2.3. Caracteristicile pedologice ale solului Solurile de pe teritoriul comunei deşi de o varietate restrânsă din cauza proceselor pedoconstructive „dar mai ales pedodestructive „prezintă o structură mozaicală. Argiloiluvisolurile ( solurile brune argiloiluviale „brune luvice „luvisolurile) constituie solurile zonale ale regiunii. Suprafeţe apreciabile sunt deţinute de regosoluri şi coluvisoluri „mai puţin exstinse sunt deţin de solurile gleice ,pseudogleice şi negre clinohidromorfe din clasa solurilor hidromorfe „solurile aluviale din clasa solurilor neevoluate. Argiluvisolurile Acestea sunt solurile zonale dominante şi se dezvoltă în condiţii de drenaj natural bun sau moderat şi cu apă freatică de regulă la peste 5 m adâncime. Climatul relativ umed a favorizat spălarea sărurilor din profliul solului şi debazificarea accentuată a materialului mineral. Bioacumularea este slabă şi se limitează la nivelul orizontului a .Odată cu accentuarea diferenţierii texturale pe profil „apar frecvent procese de pseudogleziare. Solurile din această clasă au un potenţial de fertilitatea moderat spre slab. Solurile brune argiloiluviale Ag-B-C sau Cea şi brune luvice Ao-E+-B-C , sunt formate pe luturi bogate în componenţe bazice. Pe profil , diferenţiarea texturală este mai slabă la solurile bune argiluiluviale şi accentuată la cele luvice . În orizontul a0 solurile bune argiloviluviale au un conţinut mijlociu de humus (2-3 %) , reacţie slab acida-neutra (Ph 6-7) , iar gradul de săturaţie în baze ridicat (V>80%). La sorulire brune luvice conţinutul de humus este mai scăzut (în jur de 2 %) , reacţia este moderat acida , iar gradul de saturație în baze poate să coboare până la 50% , ambele tipuri sunt sărace în p total (0,03-0,04 % p). Sunt solurile cel mai mult folosite în agricultura de pe teritoriul comunei , în multe cazuri apar terasate prin lucrări agricole mai vechi. Luvisolurile albice ocupată suprafeţetele relative plante şi depresionare „cu drenaj extern slab. Se caracterizează printr-un profil bine diferențiat textural şi prin prezenţa orizontului ea de acumulare reziduală a silicei. Lovisolurile albice au o reacţie puternic acida(Ph 4,5-5,5) şi complexul absorbit puternic de bazificat( v=25-50 %). Sunt foarte slab aprovizionate cu substanţe nutritive. Conţin circa 2% humus de calitate inferioară (alcătuit în special din acizii fulvici) , foarte puţin fosfor total(0,03-0,06% P) , conţin aluminiu şi mangan mobili în concentraţii toxice pentru plante şi prezinţa fenomene de imobilizare a fosforului prin formarea de fosfaţi de aluminiu şi de fier , insolubili. Planosolurile se întâlnesc pe sprafaţe foarte reduse pe terasele superioare ale Târnavei Mari. Au cel mai înaintat grad de podzolire , reacţia este puternic acida (Ph sub 5). În orizontul a conţinutul argila depăşeşte 20% , în acest orizont apar frecvenţe separaţiuni fero-manganice. Datorită inuşirilor fizice , hidrofizice , chimice şi trofice nefavorabile au o fertilitate scăzută spre foarte scăzută. În asociere cu solurile zonale , în funcţie de acţiunea unor dintre factori pedogenetice locali (umiditatea solului , microrelief , procese morfodinamice actuale etc.) se întâlnesc şi alte tipuri de soluri: Solurile hidromorfe Sunt , reprezentate de solurile gleice. Prezintă un orizont ao groz de 15- cm urmat de ago (20-30 cm) şi g, .Textura este mijlocie până la fina, nediferenţiată pe profil. Solurile gleice conţin 2-3% humus , au reacţie moderat acidă (ph5,0-5,6),grad de saturare în baze redus (v=20-80%).Sunt slab aprovizionate în fosfor total (0,04-0,06 p),compacte,excesiv de umede şi cu regim aerohidric defectuos. Solurile neevoluate sau trunghiate datorită proceselor de eroziune foarte active sunt neproporţionale mult răspândite. Regosolurile sunt răspândite pe toate categoriile de versanţi, folosiţi ca şi arabil sau păşune, unde acţiunea de eroziune a apei este destul de activă, în cât solificarea nu poate să avanseze, rămânând într-un stadiu incipient. Materialul parental neconsolidat, afanat, (format de nisipuri) este menţinut aproape de sufrafaţă prin procese de eroziune. Regosolurile au un profil scurt, de tipul ao-c. Orizontul ag are 10-40 cm cu un conţinut redus de humus (1-2%) şi substanţe nutritive. Sunt de calitate slabă. Prin eroziune accelerată, determinată de o folosire neraţională, precum şi datorinţa fenomenelor de alunecare se ajunge rapid la soluri descoperite , denumite erodisoluri , ale cărei orizonturi rămase nu permit incadrarea într-un anumit tip de sol. Materialul rezultat în urma eroziunii se depune la baza versanților sub forma de coluviu-proluvii nehumifere , colmatand terenurile cu un strat grosier de peste 50 cm grosime , formând aşa numitele colovisoluri. Procesele pedogenetice actuale Procesele pedogenetice naturale sau preponderent naturale specifice în prezent zonei (în mare parte aceste procese sunt coordonate indirect sau direct de factorul uman) sunt bioacumularea , argiloiluvierea şi carbonatoiluvierea , eroziunea naturală , mai puţin gleizarea şi pseudogleizarea , acumularea reziduale de cacoz . Bioacumularea constituie esenţa procesului de pedogeneza şi consta în acumularea elementelor biogene orizontul de suprafaţa a solului . Este unul din procesele influențate şi dirijate într-o mare măsură de către om. Constă informarea unui orizont a organo-mineral sau organic cambic (As) şi umbric (Au) . Se observă formarea unui orizont molic (A. ) la argiluvisolurile şi cambisolurile de pe terenurile defrişate şi folosite ca păşuni sau fânețe (aşa numitul proces de “cernomizare” a solurilor silvestre). Argiloiluvierea este variat de activa , crescând de la solurile brune argiloiluviale la luvisoluri. Este influenţată şi de precipitaţiile acide din ultimul deceniu , de sărăcirea progresivă a solurilor în caţioni bazici , precum şi de natura materialului parental. Pseudogleizarea este legată de prezenţa temporară a apei stagnante în sol, cauzate de formele negative sau aşezate ale reliefului şi de textura fină a orizontului b. Este puţin prezentă în zonă, mai ales în partea sudică. În lunci şi la baza versanților, unde apare influenţa apei freatice, procesul de pedogeneză poartă amprenta diverselor grade de hidromorfism-gleizare. Caracterul de intinerire a solului este dat de o eroziune superficiale naturală susţinută ( cum este cazul regosolurilor) sau este datorat materialului coluvial ori aluvial recent si continuu depus. Sub covorul vegetal natural(paduri,pajisti), factorii naturali conlucreaza constructiv, inlesnind formarea si asigurand conservarea solului. Insa in urma scoaterii solului de protectia vegetatiei, mai ales pe versanti, chiar si cu inclinari slabe, echilibrul natural a fost rupt si s-au dezvoltat, in mod variat, procese pedodestructive de eroziune. Modificarea proprietatilor fizico-chimice ale solurilor ca urmare a scoaterii lor de sub influenta formatiunilor vegetale naturale, a diverselor tipuri de agrotehnici si a influentei plantelor de cultura s- a produs destul de puternic, in sensul slabiri aciditatii, ridicarii gradului de saturatie in cationi bazici etc. Procesele antrice (de influenta antropica directa asupra solurilor) sunt destul de active. In cea mai mare parte solurile de pe teritoriul comunei se afla sub o influenta mai mare sau mai mica a omului, ea capatand diverse forme: de la formarea unor tipuri specifice de sol, cum ar fi solurile desfundate,caracterizate de un profil deranjat „in situ” pe cel putin 50 cm, ale agroteraselor sau protosolurile antropice, ce reprezinta solurile alcatuite din diverse materiale acumulate sau rezultate in urma unor activitati umane, fara un orizont diagnostic; la alcatuirea unor orizonturi, cum ar fi orizontul glosic ap al araturilor sau orizontul organic al solurilor eutrofizate. De asemenea erodisolurile prezente se datoreaza in cea mai mare parte activitatii agropastorale extensive. De astfel si eroziunea celorlalte tipuri de sol a capatat pe teritoriul comune proportii ingrijoratoare — dupa estimarea specialistilor sunt afectate de eroziune circa 42% din teritoriu, comuna incadrandu-se in categoria zonelor cu intensitatea eroziunii solului extrema. 2.3. Caracteristici climatice 2.3.1. Caracteristici climatice, specificităţi, influenţe La baza formării climei comunei Fintinele stau o serie de factori geografici dintre care cei mai importanţi sunt: aşezarea geografică, circulaţia generală a atmosferei, relieful general şi local, vegetaţia, factorul antropic. Aşezarea geografică a comunei Veţca în partea central-nordică a Podişului Tîrnavei Mici , determină ca valorile medii anuale a intensității radiaţiei solare globale (compusă din radiaţia directă şi cea difuză, considerată ca factor genetic al climei, alături de circulaţia generală a atmosferei, tipologia formelor majore de relief şi mai recent factorul antropic) să fie de 115 — 117,5 kcal/cm?. Această cantitate de energie solară stă la baza derulării proceselor meteorologice locale şi la individualizarea elementelor climatice ca temperatura aerului , solului, apei, umiditatea atmosferică, intensitatea proceselor convective ale aerului, etc. Circulaţia generală a atmosferei, ca element climatogenetic, are rolul de a deplasa masele de aer din ariile de geneză către cele de recepţie, cu toate caracteristicile de temperatură şi umiditate dobîndite. Aceasta va contribui la determinarea stării elementelor meteorologice pe o perioadă variabilă de timp, iar prin compunere, starea elementelor climatice. Pe teritoriul comunei Fîntînele influenţe climatogenetice o au: Circulaţia vestică, cu! o frecvenţă generală, de cca.45% din totalul caturilor şi reprezintă elementul preponderent în transformările atmosferice care au loc deasupra comunei. Aceasta are o mare persistenţă, atât în perioada caldă, cât şi în cea rece a anului şi poate dura mai multe zile în şir. Masele de aer din sector vestic sunt responsabile de determinarea cantităților de precipitaţii, care sunt însă puternic perturbate de factorul morfologic, de temperaturile moderate din timpul iernii şi de marea variabilitate şi instabilitate a factorilor meteorologici şi climatici din perioada caldă a anului. Circulaţia polară, cu o frecvenţă generală de cca. 30% din cazuri, determină antrenarea unor mase de aer de origine oceanică, de la latitudini polare, dinspre nord — vest pe direcţie sud — vestică, către zona nordică şi centrală a ţării, care duc la scăderea temperaturii aerului atât primăvara — vara cât şi toamna, iarna temperaturi foarte coborâte, creşterea nebulozităţii şi căderea precipitațiilor mai ales sub forma de aversă, viteze mari ale vântului. Circulaţia tropicală, cu o frecvenţă de cca. 15% din cazuri, se manifestă pe teritoriului comunei din direcţie sud — vestică. Acest tip de circulaţie atmosferică determină ca pe teritoriul comunei iarna teremeraturile aerului să aibă caracter moderat, ducând la frecvente situaţii de topire a zăpezii şi căderi de precipitaţii lichide. Vara, transportul de aer fierbinte din sector continental sud — estic determină vreme frumoasă şi călduroasă, secetoasă, iar cel din sector maritim sud — vestic, vreme instabilă, cu averse şi descărcări electrice. Circulaţia de blocare, are loc când deasupra continentului european se instalează un regim de presiune atmosferică ridicată, care deviază perturbațiile ciclonice ce apar în Oceanul Atlantic către nordul şi nord — estul Europei, blocând direcţia de deplasare spre partea centrală şi de sud — est a acesteia. Acest fapt determină ca regiunile centrale şi de sud — est ale continentului, inclusiv România şi Depresiunea Transilvaniei să se găsească într-un câmp de presiune ridicată, cu vreme frumoasă, cer mai mult senin, temperaturi ridicate vara, manifestarea secetei, iar iarna cu precipitaţii neînsemnate cantitativ. Relieful general şi local al comunei Fîntînele şi împrejurimile se impune în conturarea particularităţilor climatice prin următoarele aspecte: Ariile montane limitrofe depresiunii Transilvaniei (Carpaţii Orientali în est, Munţii Apuseni în vest şi Carpaţii Meridionali în sud) determină caracterul de barieră orografică în calea maselor de aer aduse de circulaţia generală a atmosferei, care astfel, pătrund şi se instalează în cadrul depresiunii şi respectiv pe teritoriul comunei cu o întîrziere de cîteva zile faţă de ariile pericarpatice şi determină modificări importante ale unor parametri fizici ale acestora (scad cantităţile de precipitaţii conţinute, se modifică umiditatea aerului). Podişul Târnavei Mici, ca unitate locală de relief în care este situată comuna, cu altitudini medii de 450-500 m , determină, deasemenea influenţe asupra climatului local datorită: - realizării unui baraj orografic local, asupra vîntului din sector vestic, sud- vestic, nord-vestic şi estic, datorită orientării culmilor deluroase pe direcţie nord-sud, care determină formarea unui climat de adăpost cu caracter local (scade viteza şi intensitatea vîntului din direcţiile amintite anterior şi creşte numărul zilelor cu calm atmosferic, la care se adaugă şi scăderea intensității inversiunilor generale de temperatură, care afectează întreaga Depresiune a Transilvaniei, datorită situării comunei în partea superioară a stratului de înversiune); - altitudinilor medii ale reliefului de 450-500 m şi maxime de peste 600 m, se produce o modificare altitudinală a valorilor elementelor climatice, cu reflectare asupra tipologiei climei locale (scade valoarea medie a temperaturii aerului, se modifică datele medii de producere a îngheţurilor timpurii şi tirzii, cresc valorile cantitative ale precipitațiilor atmosferice, a duratei stratului de zăpadă, nebulozităţii, etc., în raport cu comunele învecinate situate la nord şi sud, în unităţile de culoar hidrografic al Tîrnavei Mici). Un alt tip de influenţă a reliefului local asupra particularităţilor climatice ale comunei se manifestă prin intermediul expoziţiei versanților faţă de radiaţia solară, care determină o distribuţie neuniformă a cantităților de energie solară.Cele mai mari contraste apar între versanţii de expoziţie sudică şi nordică, sub aspectul distribuţiei energiei solare, astfel că, primii beneficiază de cea mai lungă durată de strălucire a soarelui şi de cea mai mare cantitate de energie solară, iar ceilalţi dispun de cea mai mică durată [...]