HCL 385/2017 Craiova adoptată

MUNICIPIULUI CRAIOVA CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI CRAIOVA HOTĂRÂREA NR. 385 privind aprobarea Expertizei tehnice şi a Documentaţiei de Avizare a Lucrărilor de Intervenţii pentru obiectivul de investiţii „Reabilitare pod suspendat din Parcul Nicolae Romanescu” Consiliul Local al Municipiului Craiova, întrunit în şedinţa ordinară din data de 28.09.2017; Având în vedere raportul nr.127318/2017 întocmit de Direcţia Investiţii, Achiziţii şi Licitaţii prin care se propune aprobarea Expertizei tehnice şi a Documentaţiei de Avizare a Lucrărilor de intervenţii pentru obiectivul de investiţii „Reabilitare pod suspendat din Parcul Nicolae Romanescu”. În conformitate cu prevederile art.44 alin.l din Legea nr.273/2006 privind finanţele publice locale, modificată şi completată şi Hotărârii de Guvern nr.907/2016 privind etapele de elaborare şi conţinutul-cadru al documentaţiilor tehnico-economice aferente obiectivelor/proiectelor de investiţii finanţate din fonduri publice; În temeiul art.36 alin.2 lit.b coroborat cu alin.4 lit.d, art.45 alin.2 lit.e, art.61 alin.2 şi art.115, alin.1, lit.b din Legea nr.215/2001, republicată, privind administraţia publică locală; HOTĂRĂȘTE: Art.1. Se aprobă Expertiza tehnică şi Documentaţia de Avizare a Lucrărilor de intervenţii pentru obiectivul de investiţii „Reabilitare pod suspendat din Parcul Nicolae Romanescu” — scenariull — având următorii indicatori tehnico — economici: Valoarea totală a investiţiei (inclusiv TVA) 6.243,288 mii lei din care construcţii montaj (C+M) 4.818,410 mii lei (inclusiv TVA) Durata de realizare 12 luni Caracteristici tehnice: + Înălţime portaluri 6,80 m + Lăţime portaluri 4,33 m + Adâncime portaluri 1,87 m + Lăţime cale de rulare 2,00 m + Lungime cale de rulare 49,60 m + Înălţime cale de rulare +9,80 m + Înălţime balustradă 1,00 m prevăzute în anexele nr.1 şi 2 care fac parte integrantă din prezenta hotărâre. Art.2. Primarul Municipiului Craiova prin aparatul de specialitate: Serviciul Administraţie Publică Locală şi Direcţia Investiţii, Achiziţii şi Licitaţii vor aduce la îndeplinire prevederile prezentei hotărâri. PREȘEDINTE DE ȘEDINȚĂ, CONTRASEMNEAZĂ, PT. SECRETAR, Gheorghe NEDELESCU Ovidiu MISCHIANU S.C. CRINDESIGN PROIECT SR.L. CRINDESIGN PROIECI Reabilitare POD SUSPENDAT din Parcul Nicolae Romanescu Bulevardul Nicolae Romanescu nr. 1A JUDEȚUL DOLJ, MUNCICIPIUL CRAIOVA, Beneficiar: U.A.T. CRAIOVA — PRIMĂRIA MUNICIPIULUI CRAIOVA REABILITARE POD SUSPENDAT DIN PARCUL NICOLAE ROMANESCU COD LMI: DJ — Il - a — A — 07924 STUDIU ISTORIC Proiect nr. 13/2016 Denumire: REABILITARE POD SUSPENDAT DIN PARCUL NICOLAE ROMANESCU, BD. NICOLAE ROMANESCU 1A, MUNICIPIUL CRAIOVA, JUDEȚUL DOLJ Beneficiar: U.A.T. CRAIOVA - PRIMĂRIA MUNICIPIULUI CRAIOVA Faza: DOCUMENTAȚIE DE AVIZARE A LUCRĂRILOR DE INTERVENŢII Proiect: Nr. 13/2016 Data: FEBRUARIE 2017 — CUPRINSUL VOLUMULUI — — CUPRINSUL VOLUMULUI —....n en 2 1. OBIECTUL ŞI SCOPUL STUDIULUI... na 3 1.1 Localizarea imobilului eee aaa e 3 1.2 Scopurile şi metoda de studiu...... mc 11 2 REGIM JURIDIC DE PROTECȚIE eee 11 3 EVOLUȚIA ISTORICĂ A ANSAMBLULUI men e 12 3.1 Scopurile şi metoda de studiu... nenea 12 4 REGIM JURIDIC DE PROTECȚIE... 12 5 PARCUL "NICOLAE ROMANESCU"... eee 13 6 CERCETARE ISTORICĂ ŞI ARHITECTURALĂ A PODULUI. .........ueecaeeeee 17 6.1 Istoricul podului... eee nana anna 17 6.2 Elemente arhitectonice si structurale ale Podului Suspendat ........................iii. 17 6.3 Intevenții identificate... nenea enma nana 20 7 EVALUAREA GLOBALĂ A PODULUI SUSPENDAT DIN PARCUL "ROMANESCU". CRAIOVA... eee aaa 21 7.1 Valoarea de vechime -— autenticitate... eee 21 7.2 Valoarea memorial — simbolică... eee 21 7.3 Valoarea arhitecturală mean 21 7.4 Valoarea de raritate - unicitate... eee 22 Orasul Craiova si Podul suspendat din Parcul Romanescu pag. 2. din 22 1. OBIECTUL ŞI SCOPUL STUDIULUI ].] Localizarea imobilului Obiectul prezentului studiu, Podul suspendat din Parcul Romanescu, este situat în municipiul Craiova, judeţul Dolj. Parcul Romanescu, nominalizat în Lista Monumentelor Istorice ca ansamblu de arhitectură de interes național, este situat în centrul Municipiului Craiona, pe Bulevardul Nicolae Romanescu nr. 1A. Ansamblul Parcul Romanescu (fost Parcul Bibescu), nominalizat la poziția 276 din Lista Monumentelor Istorice cu codul DJ-ll-a-A-07924 a fost construit în sec. XIX — XX şi a fost inaugurat în anul 1903. Parte integrantă a ansamblului fostului conac Bibescu, parcul cuprinde mai multe obiective istorice şi de interes pentru vizitatori, şi anume, fostul conac Rihescu construit în perioada 12838 — 1342, glariata Relverera şi Podul suspendat realizate în 1901 — 1903, podurile de piatră, Ruina gotică, casa grădinarului şef, casa conservatorului parcului, chioşcul de muzică şi hipodromul construite în anul 1903 şi grota ursului realizată în anul 1905. Oraşul Craiova este situat pe malul stâng al râului Jiu, 44*2' latitudine nordică, 23*5' longitudine estică şi la o altitudine cuprinsă între 75 si 116 metri, având o populaţie de peste 300000 locuitori. Craiova de azi se află pe ruinele vechii aşezări geto-dacice, Pelendava, datând din perioada 400-350 î.e.n. Aşezarea este menționată pe Tabula Peutingeriana, harta romană comandată de împăratul Caracalla şi definitivată în timpul lui Severus Alexander în anul 225. Evoluţia Craiovei, pe teritoriul căreia aşezările omeneşti au avut o permanentă continuitate, are loc în contextual dezvoltării generale a Ţării Româneşti în secolele XIV-XV. O atestare documentară a Craiovei apare în 1475, într-un hrisov dat de voievodul Laiotă Basarab şi în care se aminteşte de jupân Neagoe de la Craiova La această dată Craiova se afla printre localitățile binecunoscute în Ţara Românească. Craiova se afirmă şi în lupta de rezistență antiotomană din secolele XIV-XV, lângă Craiova considerându-se că se află vestitele Rovine, mlaştinile din Lunca Jiului, unde s-au purtat marile bătălii încheiate cu victoria românilor conduşi de Mircea cel Bătrân. La sfârşitul sec olului al XV-lea, Craiova era un târg întins pe moşia putermicilor boieri Craioveşti care deţineau peste 100 de sate, fiind o adevărată putere economică fără a căror alianță şi susținere domnii aflați în scaun nu se puteau menține. După prima jumătate a secolului al XVi-lea, Craiova este numită frecvent oraş. Apărută în ultimele decenii ale secolului al XV-lea, Marea Bănie de Craiova a devenit într-un timp relativ scurt cea de-a doua instituție politică a ţării, ca importanță, după domnie. În timpul domniei lui Neagoe Basarab, anul 1512, Marele Ban preia pentru teritoriul din dreapta Oltului atribuțiile domniei, dispunând şi de o cancelarie în cadrul căreia se redactează acte după forma celor domneşti. În timpul lui Mihai Viteazul, Craiova a cunoscut o puternică dezvoltare, izvoare contemporane prezentând oraşul ca un important centru politic si militar. În 1593 Mihai este înscăunat ca domn al Ţării Româneşti, iar dregătoria de Mare Ban îi este Orasul Craiova si Podul suspendat din Parcul Romanescu pag. 3. din 22 încredințată lui Preda Buzescu. Craiova a fost în Evul Mediu şi un important centru cu rol militar şi strategic. După fluctuația demografică de la sfârşitul secolului al XVI-lea, Craiova a cunoscut o creştere treptată a populaţiei. Astfel, în anul 1735, în oraş existau 836 de familii, care reprezentau peste 4000 locuitori. În anul 1795, o epidemie de ciumă a secerat sute de vieți omeneşti, iar în 1796 focul pustieşte multe cartiere. Pagube serioase au fost aduse oraşului şi de către cetele turceşti din Vidin, care au ocupat Craiova în 1806. Între anii 1770-1771, datorită stării de război (Bucureştiul era disputat între oştile ruseşti şi cele turceşti), Cetatea Banilor a îndeplinit şi rolul de capitală a Ţării Româneşti, domnul Emanuel Giani Rosetti urmărind de aici desfăşurarea ostilităților. De numele oraşului se leagă numeroase evenimenie de mare răsunet în conştiinţa poporului nostru. Până în 1817, când potera a reuşit să-l prindă şi să-l arunce în ocna de la Telega, vestitul haiduc lancu Jianu băgase groaza în cei bogați. În 1821, craiovenii s-au ridicat într- un glas la chemarea lui Tudor Vladimirescu, iar în 1848, în zilele revoluției paşoptiste, la Craiova a apărut ziarul "Naţionalul”. Economia regiunii şi a Craiovei a consemnat în secolele XVII şi XVIII dese traume. Echilibrul demografic a avut de suferit la sfârşitul secolului al XVIII-lea datorită transformării oraşului în teatru de război şi datorită epidemiilor şi incendiilor Putem aminti aici distrugerile şi invaziile repetate ale cetelor de pasvangii de peste Dunăre (soldaţii paşei Vidinului, Pazvan-Oglu) în anii 1799, 1800 şi 1801. Una dintre marile familii boiereşti din Craiova - familia Bibescu - a dat Ţării Româneşti pe ultimii săi doi domnitori: fraţii Gheorghe Dimitrie Bibescu (1842-1848) şi Barbu Dimitrie Ştirbei (1849-1856). Emanciparea robilor țigani în 1844 şi 1856, uniunea vamală a Ţării Româneşti şi Moldovei (1848) - un prim pas pe calea unirii definitive a celor două ţări române - preocupările pentru întărirea capacități militare de apărare a ţării, etc., toate aceste fapte dovedesc receptivitatea celor doi domnitori la unele imperative ale vremii. La 9 octombrie 1857 Adunarea Ad-hoc a Țării Fomâneşti a votat în unanimitate pentru Unirea Principatelor Române. Încă de la începutul pregătirilor pentru intrarea în Războiul de independenţă (1877 - 1878), oraşul Craiova s-a aflat în centrul zonei direct afec:ate de acțiunile militare. Era, prin poziția sa, un centru important unde se luaseră măsurile necesare sprijinirii desfăşurării operațiunilor militare, Craiova fiind atunci ca şi astazi sediul Armatei | Române, iar atunci când trupele româneşti au fost concentrate la Dunăe, au participat şi unități din Craiova. Spre sfârşitul secolului al XIX-lea, Craiova - cu cei peste 40.000 de locuitori - era un oraş ce avea mici fabrici şi ateliere de produse chimice, maşini agricole, arte grafice, tăbăcării, textile, materiale de construcții etc. De-a lungul dezvoltării lor istorice, localităţile din fostele principate române, s-au format prin dezvoltarea şi unificarea unor mahalale, formațiuni urbanistice echivalente astăzi cu termenul de carțier sau de suburbie. Denumirea de mahala are rădăcini în limba turcă. Orasul Craiova si Podul suspendat din Parcul Romanescu pag. 4. din 22 Mahalalele şi-au luat numele de la denumirea (hramul) bisericii sau mănăstirii în jurul căreia se formau, odată cu lărgirea teritorială a aşezării şi cu creşterea numerică a locuitorilor. Mahalalele îşi mai luau numele de la numele moşiei pe care întindeau, de la numele proprietarului, dacă acesta nu corespundea cu cel al moşiei, de la numele unei personalități marcante a cărei viață, ale cărei calități şi activităţi lăsaseră amintiri trainice în amintirea localnicilor (personalitate laică sau eclesiastcă), de la anumite îndeletniciri sau meşteşuguri care dominau preocupările locuitorilor mahalalei, de la unele toponimice anterioare, de la unele evenimente istorice marcante din viața localității sau a mahalalei, precum şi de la diverse amintiri sau legende de sorginte laică sau religioasă. In unele cazuri mahalaua împrumuta chiar numele unui slujitor bisericesc mult respectat, care rămânea imprimat prin numele său în tradiția locală. Cu excepţia unor localități care s-au suprapus pe locuiri antice greceşti sau romane, toate localitățile din zona țării noastre au apăru! şi s-au dezvoltat mai ales în perioada lungă a evului mediu, chiar dacă au avut unele rădăcini geto-dace. Localitățile născute în evul mediu au avut legături cu anumite moşii boiereşti sau domneşti. Ele purtau denumiri care numai uneori corespundeau cu numele proprietarului. Localitățile au luat naştere pe anumite MOŞII, dar au ramas inconjurate de alte moşii peste care s-au intins in cursul dezvoltării ulterioare, înglobându-le. Această evoluție istorică a determinat ca localitățile şi mahalalels lor să împrumute numele moşiilor pe care se dezvoltau. Se poate aprecia că tradiția aceasta a moşiilor boiereşti sau domneşti care determinau, în parte, denumirea localităților şi a mahalalelor a durat, la noi, până în 1864, când s-a trecut la secularizarea averilor mănăstireşti şi când s-au desființat rangurile şi privilegiile boiereşti, sub domnia lui Alexandru loan Cuza. Craiova, localitate cu tradiție medievală, centru polarizator de primă mărime în Țara Românească, a cunoscut atribuirea denumrilor cartierelor sale de început, a mahalalelor, după tradițiile amintite, putând constitui chiar un exemplu în lumea localităților româneşti. Catagrafia din 1835. O primă subimpărțir» a Craiovei în mahalale am găsit-o întocmită la “18 Ghenar 1835” în Arhivele Statului - Bunuri publice - Condica nr. 26. Ea a apărut sub denumirea: „Catagrafia plăşii oraşului Craiorii, capitala judeţului Doljiu, arătând mahalalele, numele moşiilor, bisericile cu hramul lor, preoți, diaconi şi țârcovnici” - în publicația Arhivele Olteniei Nr. 53/1931. Această catagrafie șrezintă 27 de mahalale. Numărul familiilor se referă numai la „dajnici i boieri”, adică numaila cei ce plăteau bir şi la boieri. Catagrafia din 1838. La numai trei ani după catagrafia anului 1835 s-a realizat altă catagrafie, probabil ca urmare a devastatoruui cutremur din anul 1838. Cu această ocazie s- a procedat şi la o inventariere amănunțită a stricăciunilor provocate bisericilor de cutremur. Noua catagrafie s-a întocmit „potrivit cu aşezarea cinstitei comisii catagraficeşti”. Oraşul a fost împărțit şi de această dată în mahalale grupate în jurul bisericilor parohiale. La socotirea populației s-au luat în consideraţie tot „numai creştini dajnici i boieri”. La statistica din 1838 s-au enumerat numai 26 je mahalale, cu una mai puţin decât în 1835. In noua catagrafie din 1838 nu mai apare Mahalaua Haralambie, despre care nici anterior nu Orasul Craiova si Podul suspendat din Parcul Romanescu pag. 5. din 22 se consemnase pe ce moşie se afla şi nici numărul de familii din parohie şi nu s-a precizat nici dacă era cu adevărat o parohie sau o proprietate de familie. O parte din mahalale au fost altfel definite, probabil cu mai multă aterție : Craiova a fost, de-a lungul timpului, un impcrtant târg, principala îndeletnicire fiind comerțul, întreaga istorie a oraşului fiind marcată de poziția de nod comercial şi administrativ. Oraşul s-a menținut ca centru comercial în care se tranzacţionau: cereale, animale, sare, piei, seu şi cervis. Ca urmare a cerințelor mereu crescânde ale exportului s-a înființat la Craiova, în 1846, prima societate românească pe acţiuni penru transportul cerealelor cu vaporul pe Dunăre, la Brăila. În preajma anului 1860 în Craiova existau 4.633 clădiri, dintre care 3.220 case, 26 biserid, 11 şcoli, 60 fabrici-ateliere. Existau şi aproxmativ 90 de stabilimente cu caracter industrial, dintre care: 12 mori, 3 fabrici de bere, 2 fabrici de gaz şi ulei, 4 tăbăcării, 2 tipografii. Statisticile înscriu existența la Craiova a 57,7% din numărul total al meseriaşilor din cuprinsul județului Dolj (1.088 meseriaşi, G97 calfe şi 485 ucenici). Spre sfârşitul secolului al XIX-lea, Craiova era un oraş ce avea mici fabrici şi ateliere da produse chimice, maşini agricole, arte grafice, tăbăcării, textile, materiale de construcții etc. La 26 octombrie 1896 intră în funcțiune uzina electrică a Craiovei (cu echipamente AEG - Allgemeine Elekticităts-Gesellschaft), având o putere instalată de 310 cai-putere, şi care alimenta 365 de lămpi de pe 39 de străzi într-o rețea de 30 de kilometri. Craiova a fost primul oraş al ţării alimentat cu curent electri: pe bază de motoare cu combustie internă. Populaţia era în creştere, astfel încât în anul 1910 s-au înregistrat 51.404 locuitori. La data respectivă, Craiova era al doilea oraş al fostei Ţări Româneşti, după Bucureşti. În anul 1913, în timpul guvernului Titu Maior>scu, se semnează tratatul de pace prin care se încheie Războiul balcanic, tratat cunoscut înistorie sub numele de „Pacea de la Craiova”. Izbucnirea primului război mondial (1914-1918) a fost receptată în mod diferit de populația Craiovei. Marea majoritate condamna deschis războiul, ca aducător de mizerie. După doi ani de neutralitate, România intră în război (1916) de partea Antantei, în speranța împlinirii idealurilor de unitate națională. În anii neutralității (1914-1916), Craiova a devenit un puternic centru militar, aici fiind cartierul general al „Armatei |”. In august 1916, în momentul intrării în război, Armata | avea un efectiv de 134.400 de oameni. Vitejia armatelor române nu a fost suficientă pentru a stăvili ofensiva armatelor germane şi austro-ungare, bine pregătite, dotate cu tetnică de luptă şi având experienţa a doi ani d> război. După lupte crâncene, armata română a fost nevoită să se retragă. Craiova este ocupată de trupele germane şi austro-ungare la 21 noiembrie 1916. În periferia Craiovei are loc celebra „şarjă de la Robăneşti”, acţiune eroică a cavaleriei române, unde escadronul 3 se sacrifică pentru a neutraliza poziția turnuiilor germane care atacau divizia 1/17 infanterie, formată din resturile Diviziilor 1 şi 17, care au avut pierderi grele în bătălia de la Jiu. Doar 18 Orasul Craiova si Podul suspendat din Parcul Romanescu pag. 6. din 22 soldați au mai fost recuperați atunci. Jertfa >scadronului 3 din Regimentul 9 Rovine a făcut posibil ca Divizia 1/17 infanterie să-şi coninue marşul în acel întunecat noiembrie al lui 1916. Timp de doi ani cât a durat administraţia militară germană, întreaga viață economică a Craiovei a fost paralizată. În perioada interbelică, oraşul, situat într-o zonă eminamente agrară, înaintează cu paşi prea mici pe calea industrializării, în raport cu alte zone urbane ale țării. Marii moşieri din Oltenia, posesorii unor însemnate capitaluri provenite din despăgubirile de la împroprietărirea țăranilor, îşi vor investi fondurile în bănci şi instituții comerciale, în acțiuni neproductive. Numărul celor ce s-au apropiat de industrie a fost extrem de mic. Specific pentru economia oraşului, lipsită de industrie, este ponderea însemnată pe care o ocupă munca la domiciliu. În anul 1940, Craiova devine locul „conferintei romano - bulgare”, în urma căreia, la data de 7 septembrie 1940 s-a semnat un tatat prin care sudul Dobrogei (Cadrilaterul) revenea Bulgariei. Din punct de vedere economic, în anu 1900, Craiova deținea 43,1% din numărul întreprinderilor din Oltenia, cuprinzând 924 de firme (dintre care 20 aparțineau industriei mari, folosind 1078 de muncitori). In 1925, numărul firmelor încadrabile în „industria mare” se ridică la 40, iar în 1930 numărul de munctori este de 5.530. Se afirmă şi comerțul bancar, la începutul secolului al XX-lea existând deja şase bănci și două case de schimb valutar. În perioada interbelică, oraşul, fiind situat înt-o zona eminamente agrară, înaintează cu paşi prea mici pe calea industrializării. Astfel, în '939, în Craiova existau numai 7 întreprinderi cu peste 100 de muncitori: Fabrica de postav „Oltenia”, „Scrisul Românesc, Fabrica de pasta făinoase „Concordia”, Fabrica de pâine şi paste făinoase „Barbu Druga”, „Semănătoarea', Uzina Electrică şi Fabrica de pâine „Traiul”. Singura ramură industrială ale cărei întreprinderi puteau fi comparate cu unități similare din alte centre ale țării era industria artelor grafie. Cele două întreprinderi tipografice craiovene „Ramuri şi „Scrisul Românesc” se bucurau de un bun renume în țară şi chiar peste hotare. Orasul Craiova si Podul suspendat din Parcul Romanescu pag. 7. din 22 Hărțile oraşului Craiova” de-a lungul timpului (1780, 1888 şi 1905) CASELE AIE! ț A casetă FI | Comerţ "Hărțile oraşului Craiova au fost preluate din: Buce Rădut, Magda. Trecutul în Craiova de astăzi, Editura Sim Art, Craiova, 2008. Continuând tradiţia pe tărâmul presei, începută prin apariția în secolul XIX a publicaţiilor Mozaicul, Naţionalul, Revista Olteană ş.a., în secolul XX apar la Craiova valoroase ziare şi re [...]