HCL 251/2011 adoptată

MUNICIPIUL CRAIOVA CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI CRAIOVA HOTĂRÂREA NR. 251 Consiliul Local al Municipiului Craiova, întrunit în şedinţa ordinară din data de 30.06.2011; Având în vedere raportul nr.93/2011 întocmit de Secretarul Municipiului Craiova prin care se propune aprobarea Statutului Municipiului Craiova şi rapoartele comisiilor de specialitate ale Consiliului Local al Municipiului Craiova nr.96, 97, 98 şi 99/2011; În conformitate cu prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 53/2002 privind Statutul- cadru al unităţii administrativ-teritoriale, aprobată prin Legea nr.96/2003, autoriăţile administraţiei publice locale au competenţa de a-şi aproba statutul unităţii administrativ- teritoriale pe care o reprezintă; În temeiul art.36 alin.2 lit.a, coroborat cu alin.3 lit.a, art.45 alin.1 şi art.61 alin.2 din Legea nr.215/2001,republicată, privind administraţia publică locală; HOTĂRĂŞTE Art.1. Se aprobă Statutul Municipiului Craiova, conform anexei care face parte integrantă din prezenta hotărâre. Art.2. Primarul Municipiului Craiova, prin aparatul de specialitate: Serviciul Administraţie Publică Locală vor aduce la îndeplinire prevederile prezentei hotărâri. PREŞEDINTE DE ŞEDINŢĂ, CONTRASEMNEAZĂ, SECRETAR, Bianca Maria Carmen PREDESCU Nicoleta MIULESCU  Statutul Municipiului Craiova Anexa la Hotărârea nr. 251/2011 STATUTUL MUNICIPIULUI CRAIOVA Municipiul Craiova este persoana juridică de drept public, cu capacitate juridică deplină, cu patrimoniul propriu, în care autonomia locală se realizează de către autorităţi ale administraţiei publice locale, alese prin vot liber, egal, direct, secret şi liber exprimat, consiliul local, ca autoritate deliberativă şi primarul, ca autoritate executivă. Municipiul Craiova este subiect de drept fiscal, titular al Codului de înregistrare fiscală. Administraţia publică în municipiul Craiova, se organizează şi funcţionează în temeiul principiilor descentralizării, autonomiei locale, deconcentrării serviciilor publice, eligibilităţii autorităţilor administraţiei publice locale, legalităţii şi al consultării cetăţenilor în soluţionarea problemelor locale de interes deosebit. În justiţie, municipiul Craiova este reprezentat de primar. CAPITOUL I AŞEZARE GEOGRAFICĂ 1.1.Cadrul fizico-geografic Municipiul Craiova este amplasat în zona centrală a Olteniei, de-a lungul râului Jiu, unul din principalele râuri din România. Situat la circa 227 km faţă de capitala României, este cel mai important municipiu din regiunea sud–est Oltenia şi are urmatoarele distanţe faţă de municipiile apropiate: 120 km faţă de Piteşti, 120 km faţă de Râmnicu Vâlcea, 121 km faţă de Turnu Severin, 119 km faţă de Târgu Jiu. Municipiul Craiova este delimitat de următoarele comune: La Nord: - Işalniţa; - Şimnicu de Sus; - Mischii. 1  Statutul Municipiului Craiova La Vest: - Breasta; - Bucovăţ. La Sud: - Podari; - Malu Mare. La Est: - Cârcea; - Malu Mare şi se află la intersecţia unor drumuri importante - DN 6 – E70/E79 ce realizează legătura dintre Banat şi Transilvania, prin culoarul Timiş Cerna şi Defileul Jiului; - DN 56 – E70 ce reprezintă legătura între Craiova şi Calafat; - DN 6 – E 70 Craiova – Caracal – Bucureşti; - D 65 – E574 Craiova – Bechet; - DN 65C Craiova – Râmnicu Vâlcea. În ceea ce priveşte poziţionarea spaţială faţa de principalii poli europeni, Craiova se află la următoarele distanţe: Moscova-2149 km, Helsinki-2386 km, Sofia-1392 km, Budapesta -625 km, Viena-852 km, Berlin-1437 km, Londra-2292 km, Madrid-2798km, Paris-2026 km, Atena-966 km, Bruxelles-2000 km, Istanbul- 983 km. 1.2. Relieful Teritoriul pe care se desfăşoară cartierele municipiului Craiova este un produs exclusiv al activităţii morfogenetice fluviale. Municipiul Craiova se desfăşoară într-un ecart altitudinal de aproape 70 - 75 m (70 -75 m altitudinea la nivelul luncii şi 140-150 m, la nivelul terasei a-V-a). Dealurile piemontane: Bucovăţ, 165 m; Cârligei, 160 m; Drumul Mare,158,5 m, ale Piemontului Bălăciţei, delimitează culoarul Jiului la vest, iar unităţile deluroase ale Piemontului Olteţului:Viilor, 209,5 m; Mlecăneşti, 203,5 m şi Cârcea, 191,5 m, conturează limita estică a culoarului. Lunca prezintă o desfăşurare asimetrică, cu lăţimi ce depăşesc uneori 3 km, iar altitudinea absolută coboară de la 78-79 m, la confluenţa Jiului cu Amaradia, la 70 m, în dreptul localităţii Balta Verde. Prezintă o morfologie relativ monotonă, excepţii prezentând sectoarele cu vechi braţe anastomozate sau arii înmlăştinite şi grinduri fluviale, unde altitudinea relativă creşte cu 2-3 m, datorită agestrelor afluenţilor, ori prezenţei dunelor de nisip. Nivelul piezometric se găseşte la adâncimea de 2-4 m, dar în ariile mai joase ale luncii apar apele suprafreatice sau epidermice care formează chiar luciu de apă şi zone umede, cu tendinţe de înmlăştinire. 2  Statutul Municipiului Craiova 1.3.Geologia şi litologia Din punct de vedere geologic, teritoriul municipiului Craiova a început să se formeze în Arhaic, prima eră din istoria pământului. Versanţii şi terasa s-au format în Levantin, preponderent formate din pietrişuri, nisipuri, argile şi marne. Lunca Jiului s-a format în Holocenul Superior şi este reprezentată de depozite aluvionale. Din punct de vedere litologic, pe terase se găsesc depozite de textură lutoasă, argiloasă, luto-nisipoasă şi lutoargiloasă. În Lunca Jiului s-au depus aluviuni, cu diferite texturi:uşoare, mijlocii, grele. Aluviunile uşoare, nisipoase, nisipo-lutoase se găsesc în lunca inundabilă a Jiului şi, în mică măsură, în cea neinundabilă. Aluviunile cu textura mijlocie se găsesc în cea mai mare parte a luncii, cele grele apar în zonele joase, din vechile meandre ale Jiului. 1.4.Clima Temperatura medie anuală la Staţia meteorologică Craiova este de 10,8 oC, de-a lungul anilor, valorile, variind între 9,1 oC, în 1933 şi 12,5 oC,în anul 2000. Mersul anual este unul normal pentru zona temperat-continentală, cu media lunară cea mai ridicată în iulie (22,5 oC) şi cea mai coborâtă în ianuarie (-2,4 oC), rezultând astfel o amplitudine medie anuală de 24,9 oC. Se remarcă faptul că valori negative ale mediilor lunare, apar numai în ianuarie şi februarie. Cele mai mari temperaturi medii lunare au valori pozitive în tot cursul anului, acestea fiind cuprinse între 3,7 oC (ianuarie) şi 25,8 oC (iulie). Cele mai mici valori medii lunare sunt negative, în intervalul noiembrie-martie (-11,2 oC, în ianuarie) şi pozitive în restul anului, însă nedepăşind pragul de 20 oC (19,4 oC în iulie). Maximele şi minimele absolute lunare sunt mult diferite faţă de valorile medii. Astfel, temperaturile maxime absolute lunare variază între 19,5o C, în luna decembrie şi 41,5 oC, în luna iulie. Temperaturile minime absolute lunare, au valori pozitive numai în lunile de vară (iunie-august), fără a depăşi însă 7,5 oC. În intervalul decembrie-martie, minimele absolute scad sub -25,0 oC, cea mai mică valoare fiind caracteristică lunii ianuarie (-35,5 oC). Zilele de vară sunt cele cu temperatura maximă diurnă ≥ 25 oC, zilele tropicale au temperatura maximă diurnă ≥ 30 oC, iar nopţile tropicale sunt cele în care temperatura minimă diurnă este ≥ 20 oC. Procentual, din numărul total al zilelor anului, zilele de vară reprezintă 28,7 % (104,8 zile), zilele tropicale 9,5 % (34,7 zile), iar nopţile tropicale 1,3 % (4,9 zile). 3  Statutul Municipiului Craiova 1.5.Precipitaţiile atmosferice La Craiova, cantitatea medie anuală însumează 569, sau l/m2. Luna cea mai umedă este iunie, cu o medie de 68,8l/m2, iar cea mai săracă în precipitaţii este februarie, cu media de 33,3 l/m2. Dacă se are în vedere întreg arealul metropolitan al Craiovei, valorile se înscriu într-un ecart puţin mai larg, dar diferenţele nu sunt marcante. Cele mai mari cantităţi medii lunare au depăşit 100 l/m2 în fiecare lună (cu excepţia lunii martie, 99,3 l/m2). Este de remarcat faptul că valorile lunare cele mai mari nu s-au înregistrat în lunile cu cele mai mari cantităţi medii lunare. Astfel, extrema absolută lunară pozitivă cea mai mare aparţine lunii octombrie şi are o valoare de 6 ori mai mare decât cantitatea medie lunară pentru luna respectivă (238, l/m2, faţă de 37,6 l/m2). Cantităţile minime absolute lunare de precipitaţii nu au depăşit 10 l/m2 în nicio lună din cursul anului. Au existat luni ianuarie, septembrie şi octombrie, în care nu s-au înregistrat deloc precipitaţii. 1.6.Vântul La Staţia meteorologică Craiova, în vecinătatea suprafeţei terestre, la înălţimea de 10 m a giruetei, vântul bate cel mai frecvent dinspre vest şi est, aceste două direcţii, având o frecvenţă aproape egală şi însumând aproximativ 44 % din numărul observaţiilor. Vitezele medii cele mai ridicate aparţin aceloraşi direcţii (4,3 m/s pentru direcţia E, 4,2 m/s pentru direcţia V), iar viteza medie anuală este de circa 3 m/s. Vântul bate cel mai intens în perioada martie-aprilie, (4,7 m/s, din direcţia E, în luna aprilie), iar vitezele medii cele mai mici (în jur de 1,0 m/s, din direcţia S), se înregistrează în lunile noiembrie şi decembrie. Frecvenţa calmului atmosferic este de numai 23 %. Trebuie remarcat faptul că, la nivel de topoclimat, configuraţia reliefului are o mare importanţa pentru direcţia vântului. 1.7.Hidrologia şi hidrografia Teritoriul municipiului Craiova face parte din bazinul hidrografic al râului Jiu, drenorul principal al zonei, care curge prin partea de vest a teritoriului. Reţeaua hidrografică este completată de la gurile Craioviţei, Hanul Doctorului, lacul din Parcul “Nicolae Romanescu” , folosite ca lacuri de agrement. 4  Statutul Municipiului Craiova 1.8.Vegetaţia şi fauna Teritoriul municipiului Craiova este situat în zona pădurilor de queercinee. În vegetaţia lemnoasă care îmbracă dealurile, întâlnim o serie de arbori ca: cer (Quercus ceris), gârniţa (Quercus frainetta). Pe versanţi apar frecvent: gorunul (Quercus policarpa), ulmul (Ulmus glabra), jugastru (Ager campestris). La baza versanţilor apare şi carpenul (Carpinus batulus). Ca elemente de arboret avem reprezentative ca specii : păducelul (Crategus monogyna), lemnul câinesc (Lugustrum vulgarea), porumbarul (Prunus spinosa), rugul (Rugus hurtus), măceşul (Rosa canina). În zonele de luncă, apar zăvoaie de: plop (Plopus alba) şi salcie (Salix sp.) În culturile agricole, pot fi întâlnite următoarele buruieni: pirul (Cynodon dactylon), mohorul (Setaria viridis), volvura (Convolvurus arvensis), neghina (Agrostema gycado), albăstrelele(Centaurea cianus). În culturile din luncă apar: pălămida (Cirsium arvense), coada calului (Equisetum arvense), trestia comună (Phragmites comunis). Sub aspectul faunei, menţionăm că teritoriul municipiului Craiova aparţine zonei căpriorului, fazanului şi popândăului, care au ca domeniu de viaţă pădurile de foioase şi pajiştile din zonă. 5  Statutul Municipiului Craiova CAPITOUL II SCURT ISTORIC Municipiul Craiova se recomandă ca o aşezare umană multiseculară, cu origini adânc încrustate în milenara cetate dacică Pelendava, vatră străbună de formare şi continuitate a poporului român pe aceste meleaguri. Stipulată pentru prima oară ca localitate Pelendava, în „Tabula Pentingeriană” şi sub numele actual în documentul lui Basarab Laiotă, atestat pe timpul domniei, la 1 iunie 1475, ca fiind stat condus de voievodul Neagoe Basarab, întemeietorul familiei de boieri Craioveşti, Craiova s-a dezvoltat treptat, datorită apariţiei unor structuri social- economice de bază, creşterii demografice şi diviziunii sociale a muncii, expresie a dinamizării circulaţiei de produse. Pe de alta parte, cristalizarea raporturilor feudale şi incipienţa organismului statal, precum şi un raport de situare la interferenţa unor importante drumuri comerciale şi politico-strategice între Nordul, Sudul, Estul şi Vestul ţării, a adus un aport important la formarea şi evoluţia municipiului de astăzi. Originea numelui actual al oraşului este subiectul multor controverse şi pluteşte în legend, singurul lucru care se poate spune cu certitudine este că numele vine de la slavonescul "kralj" (rege, crai). Din anul 1582, Craiova apare în toate documentele, ca oraş. Datorită aşezării sale geografice, la nordul câmpiei Olteniei, pe malurile Jiului, Craiova a întreţinut legături istorice privilegiate cu Transilvania, dar şi cu ţările de la sudul Dunării, până la coasta dalmată şi Italia. Astfel, condiţiile naturale de care a beneficiat Craiova ca aşezare, au favorizat permanenţa vieţuirii populaţiei în aceste locuri şi succesiunea civilizaţiilor: pretracică, traco-dacică, geto-dacică, daco-romană, daco-romană-bizantină şi, mai apoi, românească. Începând cu secolul al XIV-lea, Craiova s-a dezvoltat graţie "banilor", mari demnitari ai Valahiei, oraşul fiind cunoscut ca "Cetatea Banilor" şi devenind, într- un timp relativ scurt, cea de-a doua instituţie politică importantă, după domnie. Cei mai renumiţi "bani" au fost:Radu cel Mare, la sfarşitul secolului al XV-lea şi Mihai Viteazul, la sfârşitul secolului al XVI-lea. La sfârşitul secolului al XV-lea, Craiova era un târg, întins pe moşia puternicilor boieri Craioveşti. De-a lungul vremilor, din rândul familiei Craioveştilor au fost înălţaţi în fruntea ţării, domnitorii: Neagoe Basarab, Radu de la Afumaţi, Radu Şerban, Matei Basarab, Constantin Şerban, Şerban Cantacuzino şi Constantin Brâncoveanu. Marea Bănie a Olteniei ajunge o instituţie de prim 6  Statutul Municipiului Craiova ordin în timpul domniei lui Mihai Viteazul, când dregătoria de Mare Ban a fost încredinţată lui Preda Buzescu. În timpul domnitorilor fanarioţi, boierimea craioveană îşi manifesta ostilitatea faţă de domnitorii impuşi de Poarta Otomană. Din această cauză, în a doua jumatate a secolului al XVI-lea, Marea Bănie cunoaşte un moment de criză, datorat, îndeosebi, tentativelor agresive ale turcilor, pentru instaurarea unei dominaţii efective în Ţara Românească. Marea Bănie ajunge din nou o instituţie de prim ordin în timpul lui Mihai Viteazu, perioadă în care oraşul este înfloritor şi „plin tot de belşug”. Dominaţia austriacă în Oltenia, în perioada 1718–1739, determină o agravare considerabilă a regimului de obligaţii economice şi fiscale a producătorilor urbani şi rurali, fapt care conduce la o puternică mişcare a haiducilor şi chiar la acţiuni de împotrivire a boierilor faţă de administraţia habsburgică. Între anii 1770-1771, Cetatea Banilor a îndeplinit şi rolul de capitală a Ţării Româneşti. Locuitorii acestei zone a ţării au luat parte la toate marile momente ale istoriei naţionale. La revoluţia de la 1821, Craiova a jucat un rol important, cu ocazia apelului revoluţionar lansat de Tudor Vladimirescu pentru obţinerea libertăţilor sociale şi naţionale, prin participarea unui număr foarte mare de locuitori ai Doljului. În timpul ocupaţiei ţariste, Craiova cunoaşte creşteri economice importante, ce au condus la apariţia a 595 de prăvălii, din care 197 de lemn şi 398 de zid. Oraşul se menţine ca centru comercial al Olteniei: exporta în Austria şi Turcia cereale, piei, ceară, animale, seu şi cervis. Cerinţele mereu crescânde ale exportului, au determinat înfiinţarea primei societăţi româneşti pe acţiuni pentru transportul cerealelor cu vaporul pe Dunăre, la Brăila. La 1848, în Craiova s-a format guvernul provizoriu revoluţionar, alcătuit din: Nicolae Bălcescu, Gheorghe Magheru, I. Heliade Rădulescu şi Costache Romanescu, craiovean. Din punct de vedere cultural, în 1840, în oraş se deschide prima bibliotecă publică, iar Teatrul Naţional şi Orchestra filarmonica a Olteniei sunt instituţii culturale reprezentative ale oraşului, începând cu anul 1850. În 1854, este introdus iluminatul public, iar între anii 1888 şi 1891, Şcoala de Artă şi Meşteşuguri din Craiova contribuie la formarea marelui artist sculptor, Constantin Brancuşi. Războiul de Independenţă din 1877-1878 a chemat sub arme foarte mulţi tineri din populaţia acestei zone, direct implicată teritorial prin localităţile sale de 7  Statutul Municipiului Craiova la Dunăre: Calafatul şi Poiana Mare, unde a funcţionat şi Comandamentul Trupelor Române. Perioada următoare războiului de independenţă a fost o epocă de progres din punct de vedere economic şi cultural, astfel că, la sfârşitul secolului al XlX-lea, în oraşul Craiova, cu cca. 40.000 de locuitori, existau mici fabrici şi ateliere de produse chimice, maşini agricole, arte grafice, tăbăcării, textile, materiale de construcţii, etc. În anul 1910, populaţia Craiovei însuma 51.400 locuitori şi era al doilea oraş al României, după Bucureşti. În timpul primului război mondial, populaţia Doljului a opus o dârză rezistenţă ocupantului, zeci de mii de ostaşi olteni, jertfindu-şi viaţa pentru realizarea României Mari. Perioada interbelică se caracterizează printr-o activitate economică preponderent agrară, procesul de industrializare fiind lent şi unilateral, marii proprietari funciari din zonă, investindu-şi capitalurile în palate monumentale, instituţii comerciale şi bănci. Astfel, oraşul înaintează cu paşi prea mici pe calea industrializării, în raport cu alte zone urbane ale ţării. Marii moşieri din Oltenia, depozitarii unor însemnate capitaluri provenite din despăgubirile de la împroprietărirea ţăranilor, îşi vor investi fondurile în bănci şi instituţii comerciale, în acţiuni neproductive. Numărul celor ce s-au apropiat de industrie a fost extrem de mic. Specific pentru economia oraşului, lipsită de marea producţie de fabrică, este ponderea însemnată pe care o ocupa munca la domiciliu. După al doilea razboi mondial, în Dolj se dezvolta industria constructoare de maşini şi utilaje, industria chimică, industria alimentară, uşoară şi a materialelor de construcţii, industria electrotehnică, extractivă şi energetică, precum şi industria aeronautică. Craiova a fost, în evul mediu, şi un centru cu un important rol militar şi strategic, fiind un loc de grupare sau regrupare a forţelor militare şi ţinut de declanşare a acţiunilor antiotomane. Exista la Craiova un corp de oaste, pus la dispoziţia Marelui Ban, compus din forţa militară a ţăranilor de pe domeniile boierimii, din aparatul de dregători ai Băniei, din ţăranii liberi şi din mercenari. Odată cu formarea statului naţional modern România, prin reglementările adoptate începând cu anul 1864, în timpul domnitorului Alexandru Iona Cuza, ca şi capitală de judeţ, Craiova adăposteşte [...]