HCL 75/2013 adoptată

ROMÂNIA JUDEŢUL ARAD MUNICIPIUL ARAD CONSILIUL LOCAL H O T Ă R Â R E A NR.75 din 25 aprilie 2013 privind aderarea Direcţiei de Dezvoltare şi Asistenţă Comunitară, organizată ca serviciu public în subordinea Consiliului local al municipiului Arad, la European Social Network (Reţeaua Europeană Socială) Consiliul Local al Municipiului Arad, Având în vedere: -iniţiativa Primarului Municipiului Arad, exprimată prin expunerea de motive înregistrată cu nr.26224/19.04.2013; -raportul de specialitate nr.6128/28.03.2013 al Serviciului Proiecte, Strategii Sociale şi Logistică din cadrul Direcţiei de Dezvoltare şi Asistenţă Comunitară Arad; -rapoartele comisiilor de specialitate al Consiliului Local al Municipiului Arad; -prevederile art.8 din Hotărârea Guvernului României nr.90/2003 pentru aprobarea Regulamentului cadru de organizare şi funcţionare a serviciului public de asistenţă socială cu modificările şi completările ulterioare; -prevederile Legii nr.292/2011 –Legea asistenţei sociale; -adoptarea hotărârii în unanimitate de voturi (19 prezenţi din totalul de 23); În temeiul prevederilor art.10, art.36 alin.(2) lit.”e”, alin.7 lit.”c”, art.45 din Legea nr.215/2001, privind administraţia publică locală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, adoptă prezenta H O T Ă R Â R E: Art.1.Se aprobă aderarea Direcţiei de Dezvoltare şi Asistenţă Comunitară, organizată ca serviciu public în subordinea Consiliului local al municipiului Arad, la European Social Network (Reţeaua Europeană Socială). Art.2.Se aprobă achitarea taxei de membru în cuantum de 965 Euro, la cursul din ziua plăţii către European Social Network (Reţeaua Europeană Socială), sumă care se achită anual din bugetul local, Cap.68.02 Asigurări şi asistenţă socială, subcapitolul 68.02.50, alte cheltuieli în domeniul asigurărilor şi asistenţei sociale, titlul 20, art.20.30, alin.20.30.30. Art.3.Prezenta hotărâre se duce la îndeplinire de către Direcţia de Dezvoltare şi Asistenţă Comunitară Arad şi se comunică celor interesaţi de către Serviciul Administraţie Publică Locală. PREŞEDINE DE ŞEDINŢĂ Glad VARGA Contrasemnează S E C R ETAR Lilioara Stepanescu Red/Dact BML/BML Verif. SL 1 ex. Serviciul DDAC 1 ex.Instituţia Prefectului-Judeţul Arad 1 ex. Dosar şedinţă CLMA 25.04.2013 Cod PMA -S1-02 Proiectul UE “Promovarea incluziunii sociale pentru copii şi imigranţi neînsoţiţi solicitanţi de azil – o datorie a justiţiei şi asistenţei sociale”. Asistenţa socială şi plasamentul copiilor neînsoţiţi – o privire asupra politicilor şi practicilor din ţările participante la proiectul UE 1. Introducere. 1.1 Reţeaua Socială Europeană. 1.2 Istoric şi context. 1.2.1 Copiii neînsoţiţi. 1.2.2 Prevederi statutare. 2. O analiză comparativă a politicilor şi practicilor. 2.1 Cadru legislativ. 2.2 Cazare şi asistenţă. 2.3 Procesele de acordare de azil şi sprijin. 2.4 Autoritate tutelară şi responsabilitate legală. 2.5 Integrare. 2.6 Întoarcere şi reuniunea familială într-o ţară terţă. 3. Concluzii. 1 1. Introducere. 1.1 Reţeaua Socială Europeană. Reţeaua Socială Europeană ESN) este, în primul rând, o reţea formată din asociaţii sau grupuri naţionale de directori ai serviciilor publice sociale şi de sănătate din Europa, şi are următoarele trei obiective: 1. construirea unei Europe sociale, bazate pe justiţie şi incluziune pentru toată lumea, prin intermediul dezvoltării unor servicii de calitate care să permită utilizatorilor să-şi exercite drepturile depline de cetăţean. 2. asigurarea unui forum de învăţare pentru schimbul de bunei practici între directorii de pe tot cuprinsul Europei şi împreună cu toate persoanele interesate de dezvoltarea asistenţei sociale şi de sănătate. 3. promovarea rolului unic şi responsabilităţii serviciilor publice de asistenţă în Europa. ESN este o companie de caritate, non-profit (o organizaţie neguvernamentală) care funcţionează conform prevederilor legale din UK. Are independenţă politică şi dispune de un comitet de administratori, care reprezintă fiecare organizaţie membru. ESN încurajează primirea de membri asociaţi care pot fi departamente de servicii sociale municipale sau regionale, organizaţii de cercetare, departamente guvernamentale sau alte organizaţii. 1.2 Istoric şi Context. 1.2.1 Copii neînsoţiţi. Înaltul Comisariat pentru Refugiaţi al Naţiunilor Unite (UNHCR) estimează existenţa în regiune a unui număr total de 25 milioane refugiaţi din întreaga lume, iar aproximativ 50% dintre aceştia sunt copii. Estimările curente indică faptul că între 2% şi 3% din acest total îl reprezintă copiii neînsoţiţi. În timp de război sau în perioade de conflict, copiii sunt întotdeauna victime. De la terminarea celui de al doilea război mondial până în prezent, conflictele, războaiele şi instabilitatea au continuat să se extindă pe întreg globul. Violarea drepturilor omului pe întreg globul a continuat neabătută. Copiii sunt afectaţi direct de aceste tulburări. ‘Impactul asupra copiilor este catastrofal. Organizaţia Save the Children UK estimează că, în ultima decadă, peste 1,5 milioane copii cu vârsta sub 18 ani au fost ucişi, peste 4 milioane de copiii au suferit mutilări şi au dobândit o dizabilitate, peste 5 milioane de copii au fost obligaţi să trăiască în lagăre iar peste 12 milioane au rămas fără un cămin.’1 Cu toate acestea, conflictele şi persecutările nu reprezintă unicul factor care a determinat creşterea numărului de copii care migrează dintr-un loc în altul. Prăpastia tot mai adâncă dintre ţările dezvoltate şi cele în curs de dezvoltare, în special sărăcia şi lipsa de oportunităţi, precum şi creşterea numărului de copii care sunt traficaţi pentru exploatare inclusiv cea sexuală sau economiile firave, au contribuit la această creştere menţionată mai sus. 1 S. Ruxton Separated Children Seeking Asylum in Europe, A Programme for Action, 2000 2 Statele Unite cred că numărul copiilor care sunt traficaţi anual, interni şi externi ajunge la 1,2 milioane .2 Traficul presupune existenţa unei relaţii de exploatare coercitivă în derulare şi nu ar trebui confundat cu termenul „contrabandă”. Contrabanda implică o a treia parte care facilitează intrarea ilegală a unei persoane într-o ţară, pentru care, de obicei, se plăteşte, dar, după sosirea în ţara de destinaţie, această relaţie se încheie. Sunt mulţi copii care sunt victime ale contrabandei în Europa, tocmai de aceea ajung în anumite ţări fără a fi în atenţia autorităţilor. Intenţia lor este probabil de a căuta un loc de muncă. Migrarea economică a copiilor în Europa este în creştere, în timp ce tot mai multe familii văd aceasta ca un mijloc de a-şi îmbunătăţii situaţia financiară şi de a rupe ciclul de privaţiuni în care mulţi sunt atraşi. A fost un lucru deosebit de greu de a colecta statistici reale şi comparabile de la ţările ESN, mai ales datorită varietăţii de statistici. Unele dintre ţări nu fac distincţia dintre copiii neînsoţiţi şi cei însoţiţi de familie, atunci când se fac statistici, iar alte ţări tind să-i grupeze pe toţi, dar unii dintre aceşti copii sunt neînsoţiţi solicitanţi de azil, iar alţii nu sunt, în acest fel se face o distincţie mai atentă între cei care sunt în sistemul de azilanţi şi cei care sunt doar emigranţi economici. Mai există şi acei copii care intră ilegal într-o ţară, dar nu sunt în atenţia autorităţilor, iar, prin definiţie, este foarte greu a se face o cuantificare a acestor numere. Trebuie să se ia în considerare deoarece aceste evaluări sunt problematice, iar întregul scop al acestora, iar identificarea resurselor este necesară pentru a se răspunde în mod specific. Nu se ştie cu exactitate dacă aceste cifre sunt mari. O societate mixtă ”The separated children in Europe programe” dintre International Save the Children Alliance şi UNHCR estimează că sunt 100.000 de copii neînsoţiţi, separat în Europa. Teme pentru discuţii ulterioare  Credeţi că merită a se face extindere a reţelei ESN pentru a acoperi numărul copiilor neînsoţiţi, care nu sunt înscrişi în procedurile de azilare?  Credeţi că ar fi necesară dezvoltarea unui cadru comun pentru colectarea statisticilor în ceea ce priveşte numărul copiilor neînsoţiţi în cadrul ESN? 1.2.2 Servicii de stat Contextul în care mai multe agenţii răspund nevoilor copiilor neînsoţiţi se realizează într-un mediu în permanentă schimbare şi transformare. Mulţi sosesc, în mod spontan, de aceea este extrem de greu să se facă un plan dinainte. Furnizorii de servicii care recunosc porţile de intrare pot veni în întâmpinarea cererilor, deşi în aceste zone numărul minorilor neînsoţiţi este probabil mai mare, astfel se face un efort mai mare, deşi resursele sunt deja limitate de cererile de îngustare a cheltuielile publice. Răspunzând unei game largi de nevoi culturale şi lingvistice este o provocare şi o lipsă de cunoaştere a trecutului fiecărui copil, ceea ce poate face dificilă o planificare specifică. Poate fi, de exemplu, foarte greu să evaluează standardul de educaţie al unui copil, iar în consecinţă, e greu să găseşti o şcoală potrivită unde să poată fi înscris. Nevoile medicale se pot neglija, dacă nu se 2 UNICEF, End Child Exploitation, ‘Stop the Traffic’ July 2003. 3 cunoaşte întreaga fişă de sănătate. În unele cazuri copiii refuză să coopereze la evaluare, sau refuză să dea informaţiile cerute. Aceasta se întâmplă deoarece au avut o experienţă neplăcută, poate au fost ameninţaţi dacă nu erau de acord cu anumite răspunsuri. În alte ipostaze, copiii poate că nu au ştiut să răspundă nici măcar la unele dintre întrebările uşoare, fiind de-a dreptul încurcaţi. Este greu pentru noi, cei din Europa de vest, să înţelegem uneori că unii dintre copii sunt atât de naivi, încât nici măcar nu ştiu data naşterii, sau locul naşterii, în consecinţă nici vârsta. Alţi copii ajung extrem de traumatizaţi, datorită unor experienţe din ţara de origine, astfel că problemele lor pot fi foarte diferite faţă de cele ale copiilor cetăţeni. Copiii au fost poate martorii unor violenţe extreme, sau crime, violuri, unii fiind chiar victime ale acestor acţiuni, sau au fost forţaţi să ia parte la ele. Nu este acelaşi lucru cu copiii cetăţeni, iar unii furnizori de servicii poate că nici nu au experienţă sau talent în a dialoga cu astfel de provocări. Cadrul legislativ este deja foarte complicat şi s-au adăugat o serie de amendamente la legile existente, ghiduri şi reglementări etc. Acest lucru este exacerbat şi prin faptul că a răspunde la aceste nevoi ale copiilor neînsoţiţi nu este singura responsabilitate a serviciilor specializate şi a lucrătorilor sociali, ei au, spre exemplu şi alte activităţi de realizat şi trebuie să fie la curent cu toate. Astfel este foarte dificil a se păstra cu acurateţe şi a se actualiza mereu cunoştinţele în domeniu şi a aplica legea în practică. Imigraţia şi azilul au devenit o problemă politică majoră în ultimii ani, la fel şi i impactul asupra serviciilor pentru minorii neînsoţiţi. Furnizorii de servicii trebuie să facă faţă provocărilor media şi ale publicului în ceea ce priveşte nivelul de sprijin oferit solicitanţilor de azil şi justificării priorităţilor, în cazul în care există percepţia că localnicilor li se oferă servicii inferioare, ca rezultat a furnizării acestor servicii pentru solicitanţii de azil. Teme pentru discuţii ulterioare  Credeţi că serviciile oferite copiilor neînsoţiţi trebuie realizate de către echipe specializate în domeniu. 2. Analiza comparată a politicilor şi a practicilor 2.1 Cadrul legislativ Universalitatea United Nations Convention on the Rights of the Child (CRC) – Convenţiei Naţiunilor Unite privind Drepturile Copilului (CRC), înseamnă că toate articolele care sunt relevante pentru copii şi drepturile acestora de a fi ascultate, Art.12, se va face referire cu orice ocazie. Următoarele articole au o semnificaţie specifică:  1. Copil este orice fiinţă până la vârsta de 18 ani.  2. Convenţia va fi aplicată tuturor copiilor, fără discriminare.  3. Interesul copilului va fi luat în considerare, în primul rând, în toate acţiunile.  20. Un copil lipsit de mediul familial va beneficia de protecţie specială şi asistenţă.  22. Copiii refugiaţi vor primi protecţie specială şi protecţie umanitară.  30. Copiii care aparţin minorităţilor etnice, religioase sau lingvistice au dreptul să se bucure de propria cultură. 4 Prin Tratatul de la Amsterdam din 1997 s-a transferat legislaţia privind azilantul (imigrantul) într-o problemă a Uniunii Europene, mai mult decât o competenţă inter- guvernamentală, iar în 1999 la Samitul Tampere Consiliul European şi-a manifestat acordul de a stabili un sistem european comun pentru azilanţi. Problema azilului şi a migraţiei a câştigat teren în ultimii ani, mai ales pentru Statele membre UE care au răspuns, fie prin introducerea unei noi legislaţii primare şi/sau a unor proiecte de reglementări, instrucţiuni sau ghid-uri în ceea ce priveşte politicile imigraţiei existente. Tendinţa acestei legislaţii subliniază mai întâi abaterea prin – în primul rând – accesul restricţionat pentru teritoriile statelor, pentru acele persoane care reuşesc să intre, prin restricţionarea angajării, cazării şi asistenţei sociale. S-au făcut limitări în ceea ce priveşte circumstanţele şi drepturile indivizilor. Acest nivel al investigaţiei, revizuirii rechemărilor (din exil) şi amendamentul legislativ de pe întreg cuprinsul UE pare a fi fără precedent şi serveşte pentru a confirma faptul că fenomenul migraţiei este unul dintre cele mai importante probleme sociale din această perioadă, în istoria noastră. În ciuda acestei aşa-zise introduceri legislative, nici una dintre ţările participante în cadrul ESN nu are o parte legislativă specifică, care să se ocupe în mod exclusiv de problema copiilor neînsoţiţi. În toate instanţele, cadrul privind răspunderea la nevoile sociale ale acestui grup, este plasat în cadrul legislaţiei existente privind asistenţa pentru copii. Necesitatea acestei abordări este că, cel puţin în teorie, copiii neînsoţiţi ar trebui să aibă acces la aceleaşi servicii de calitate furnizate pentru toţi copiii cetăţeni, fără nici o discriminare. Unele dintre nevoile particulare ale copiilor neînsoţiţi pot fi supravegheate. De exemplu, legislaţia stipulează, în mod uzual, că serviciile trebuie promovate prin agenţii specializate, când nevoile copilului ies pentru prima oară la iveală şi pot fi întâmpinate mult mai bine prin plasarea copilului într-o altă regiune, poate acolo unde va beneficia de un suport comunitar adecvat. În mod similar, în toate ţările corespunzătoare copiii neînsoţiţi constituie subiectul pentru furnizarea legislaţiei privind imigraţia existentă şi, din nou, se poate spune că este o măsură de precauţie mai mult decât statutul specific focalizat pe copiii neînsoţiţi. Nu trebuie să spunem că stipulările nu au fost făcute în cadrul legislativ care se referă la copiii neînsoţiţi, ci cu referire la clauzele particulare, reglementări etc., acestea subliniază practica cu privire la copiii neînsoţiţi, care constituie o temă pentru toate evaluările completate. Pe larg vorbind, prin aceasta se încearcă clarificarea numirii copilului neînsoţit şi accesul acestuia la sprijin şi identificarea nevoilor sale cu privire la procedurile de azil pentru copiii neînsoţiţi vizavi de adulţi. De exemplu, în Anglia, există un ghid specific denumit „leaving care act”, prin care se oferă detalii privind cazarea pentru copiii solicitanţi de azil care primesc asistenţă publică. Există şi reglementările federale din Berlin prin care se oferă instrucţiuni cu privire la asistenţa socială pentru tineri, pentru minori străini neînsoţiţi. În legătură cu legislaţia privind imigraţia, în Elveţia, art.7 din reglementările procedurilor de azil se referă la minorii neînsoţiţi, iar îndrumările din Ungaria interzic luarea amprentelor digitale de la copiii sub 14 ani. Pentru evaluările care se fac în Italia (Bologna) această neclaritate, cu două jurisdicţii şi, în mod particular, lipsa unui cadru legal integrat între acestea, poate să ducă la tensiuni şi contradicţii. Legea privind asistenţa copilului se bazează pe drepturile copilului şi cunoaşterea abilităţilor lor de a participa în procese, adică în legea imigraţiei, care este foarte restrictivă, bazată pe noţiuni de ordine publică şi securitate şi parţial inspirată din principiile controlului şi apărării. În ciuda ratificării universale de 5 pe întreg cuprinsul Europei a CRC, nici una dintre evaluările indicate, care are în vedere în primul rând cel mai binele copilului, a fost luată în considerare în ceea ce se numeşte fenomenul copilului neînsoţit. Din contră, nevoile lor au fost luate în considerare în legea imigraţiei. În ţările implicate în ESN, un copil este definit ca acea persoană de până la 18 ani. În Franţa nu toţi copiii neînsoţiţi pot solicita azil, iar în Germania copiii cu vârste cuprinse între 16-17 ani, sunt trataţi ca adulţi, pentru ca cererile de azil pentru nevoi sociale vor fi furnizate conform legii pentru protecţia copilului. Din partea acestora se aşteaptă cereri de azil şi nu există excepţii pentru a primi sprijin sau a fi reprezentaţi de către un adult. Pe de altă parte, toate ţările corespondente permit copiilor neînsoţiţi să acceseze procedurile de azil şi să intre în sistemul de asistenţă socială, fără a fi luată în considerare vârsta. Oferirea serviciilor poate varia de la ţară la ţară şi se poate oferi sprijin la un nivel diferit pentru copiii între 16-17 ani spre deosebire de cei mai tineri. În general, scopul furnizării serviciilor pentru copiii mai mici, care beneficiază de plasament în cadrul centrelor rezidenţiale, în timp ce mulţi dintre copiii mai mari vor trăi independent sau cu un sprijin minimal din partea serviciilor sociale profesionalizate. Din anumite anchete reiese faptul că există dificultăţi în acurateţea stabilirii vârstei adolescenţilor. Acest lucru nu este însă surprinzător, fiind o temă curentă în întreaga Europă. În mod practic, pentru mulţi tineri (adolescenţi) vârsta este discutabilă la nivelul diferitelor agenţii oficiale şi devine un element pertinent particular în cazul în care solicitantul, deşi susţine a fi copil, este de fapt un adult. Vârsta, până la urmă, a unui copil neînsoţit este un factor de determinare a recepţiei iniţiale şi asistenţei pe care o poate primi. Procedurile pentru evaluarea vârstei au anumite lipsuri, de obicei se fac pe baza examinării psihologice, dar este insuficient pentru ţările ESN, cu privire la aceste proceduri. Dat fiind nivelul de îngrijorare exprimat de mulţi dintre cei care iau decizii cu privire la azil şi agenţiile de asistenţă socială cu privire la numeroasele cazuri de dispută pe marginea vârstei, este surprinzător faptul că s-a făcut atât de puţin în ceea ce priveşte efi [...]