Alba Iulia › 26 noiembrie 2020

HCL 316/2020 adoptată

privind aderarea Municipului Alba Iulia la Carta Europeană pentru Egalitate între Femei și Bărbați în Viață Locală

Documente

Text

Anexa la HCL nr 316/2020 CARTA EUROPEANĂ A EGALITĂŢII ÎNTRE FEMEI ŞI BĂRBAŢI ÎN VIAŢA LOCALĂ CARTA EUROPEANĂ ŞI OAMENII ÎN VIAŢA LOCALĂ O Cartă pentru guvernele locale şi regionale ale Europei de angajare pentru a-şi folosi autoritatea şi parteneriatul pentru obţinerea unei egalităţi mai mari pentru popoarele lor Elaborată şi promovată de Consiliul European al Municipalităţilor şi Regiunilor şi partenerii săi Prezentată în Adunarea Generală a CEMR, Innsbruck Mai 2006 Elaborată de CEMR în cadrul celui de-al V-lea program de acţiune a comunităţii pentru egalitatea femeilor şi bărbaţilor Traducere din limba engleză Contact: Sandra Ceciarini [email protected] INTRODUCERE Carta Europeană pentru Egalitatea Femeilor şi Bărbaţilor în Viaţa Locală se adresează guvernelor regionale şi locale din Europa, care sunt invitate să o semneze, să facă un angajament public oficial pentru principiul egalităţii femeilor şi bărbaţilor, şi să implementeze , în teritoriul lor, angajamentele stabilite în Cartă. Pentru a sprijini implementarea acestor angajamente, fiecare autoritate semnatară se angajează să elaboreze un Plan de Acţiune a Egalităţii, care stabileşte principiile, acţiunile, resursele necesare acestui scop. În plus, fiecare autoritate semnatară se obligă să angajeze toate instituţiile şi organizaţiile din teritoriu, pentru a promova realizarea egalităţii reale în practică. Carta a fost elaborată în cadrul unui proiect (2005-2006) asumat de Consiliul European al Municipalităţilor şi Regiunilor împreună cu mai mulţi parteneri din lista de mai jos. Proiectul a fost sprijinit de Comisia Europeană , prin cel de-al Vlea Program de Acţiune a Comunităţii pentru egalitatea dintre femei şi bărbaţi. Egalitatea dintre femei şi bărbaţi constituie un drept fundamental pentru toţi şi este o valoare esenţială pentru orice democraţie. Pentru a se putea realiza, acest drept nu trebuie să fie numai recunoscut dar şi aplicat efectiv tuturor aspectelor vieţii : politic, economic, social şi cultural. În ciuda numeroaselor momente de recunoaştere oficială şi a progresului făcut, egalitatea dintre femei şi bărbaţi din viaţa de zi cu zi nu este încă o realitate. În practică, femeile şi bărbaţii nu se bucură de aceleaşi drepturi. Inegalităţile sociale, politice, economice şi culturale persistă – de exemplu inegalităţile de salariu şi subreprezentarea politică. Aceste inegalităţi sunt rezultatul construcţiilor sociale bazate pe numeroase stereotipuri prezente în familie, educaţie, cultură, media, mediul de lucru, organizarea societăţii… Deci multe domenii în care este posibil să se acţioneze, adoptând o nouă abordare şi făcând schimbări structurale. Ca sfere de guvernare cel mai apropiate de oameni, autorităţile regionale şi locale reprezintă nivelele cel mai bine plasate pentru a combate menţinerea şi reproducerea inegalităţilor şi de a promova o societate cu adevărat egalitară. Ele pot, prin competenţele lor şi prin cooperarea cu o întreagă gamă de actori locali, să întreprindă acţiuni concrete în favoarea egalităţii dintre femei şi bărbaţi. Mai mult, principiul subsidiarităţii este de o importanţă deosebită în legătură cu implementarea practică a dreptului la egalitate dintre femei şi bărbaţi. Acest principiu se aplică la toate nivelele de guvernare – european, naţional, regional şi local. Deoarece guvernele locale şi regionale europene au o gamă diversă de responsabilităţi, toate pot şi trebuie să joace un rol pozitiv în promovarea egalităţii în mod practic cu impact asupra vieţii zilnice a populaţiilor lor. Strâns legate de principiul subsidiarităţii sunt principiile auto-guvernării locale şi regionale. Consiliul Cartei Europene a Auto-guvernării Locale din 1985, semnat şi ratificat de marea majoritate a statelor europene, pune accentual pe “dreptul şi capacitatea autorităţilor locale, în limitele legale, de a reglementa şi administra o parte substanţială din afacerile publice care sunt în sarcina lor şi în interesul populaţiei locale”. Implementarea şi promovarea dreptului la egalitate trebuie să fie miezul acestui concept de auto-guvernare locală. Democraţia locală şi regională trebuie să permită cele mai adecvate alegeri care să se facă cu privire la aspectele cele mai concrete ale vieţii zilnice, cum sunt locuinţele, siguranţa, transportul public, mediul de lucru sau sănătatea. În plus, implicarea totală a femeilor în dezvoltarea şi implementarea politicilor locale şi regionale face ca experienţele lor de viaţă, cunoştinţele şi creativitatea lor să fie luate în considerare. Dacă vom construi o societate bazată pe egalitate, este esenţial ca autorităţile locale şi regionale să ia în calcul dimensiunea umană, în politicile, organizarea şi practicile lor. În lumea de azi şi de mâine, egalitatea reală dintre femei şi bărbaţi este şi cheia pentru succesul nostru economic şi social – nu numai la nivel european şi naţional dar şi al regiunilor, oraşelor şi comunităţilor noastre locale. Consiliul Municipalităţilor şi Regiunilor Europene şi comitetele sale de femei alese reprezentante ale autorităţilor locale şi regionale sunt active de mai mulţi ani în promovarea egalităţii dintre femei şi bărbaţi la nivel local şi regional. În 2005, CEMR a lansat un instrument concret pentru autorităţile locale şi regionale europene : oraşul egalităţii. Prin identificarea unor practici bune din unele oraşe şi municipii europene, « oraşul egalităţii » pune la dispoziţie o metodologie pentru implementarea politicilor de egalitate din femei şi bărbaţi la nivel local şi regional. Această Cartă se bazează pe această lucrare. Rolul autorităţilor locale şi regionale în promovarea egalităţii dintre oameni a fost afirmat în Declaraţia Universală a IULA (Uniunea Internaţională a Autorităţilor Locale) cu privire la “femeia în guvernarea locală” adoptată în 1988. Noua organizaţie mondială, United Cities and Local Governments, păstrează egalitatea dintre femei şi bărbaţi ca pe unul dintre obiectivele principale. PREAMBUL Consiliul Municipalităţilor şi Regiunilor Europene , reprezentând autorităţile locale şi regionale în cooperare cu următorii parteneri: Asociaţia Naţională a Municipalităţilor din Republica Bulgaria (NAMRB) Uniunea oraşelor din Cipru (UCM) Uniunea Oraşelor şi Comunităţilor din Republica Cehia (SMO CR) Asociaţia Autorităţilor Locale şi Regionale din Finlanda (AFLRA) Asociaţia franceză a CEMR (AFCCRE) Secţiunea Germană a CEMR (RGRE) Uniunea Centrală a Municipalităţilor şi comunităţilor din Grecia (KEDKE) Asociaţia Naţională Maghiară a Autorităţilor Locale (TÖOSZ) Asociaţia Italiană a CEMR (AICCRE) Federaţia din Toscana AICCRE Uniunea Oraşelor şi Comunelor din Luxembourg (SYVICOL) Asociaţia Oraşelor Poloneze (ZMP) Federaţia Spaniolă a Municipalităţilor şi Provinciilor (FEMP) Asociaţia oraşelor basce (EUDEL) Oraşul Viena (Austria) Oraşul Saint-Jean de la Ruelle (Franţa) Oraşul Frankfurt am Main (Germania) Ayuntamiento de Cartagena (Spania) Ayuntamiento de Valencia (Spania) Casa Timpului şi Mobilităţii (Belfort-Montbéliard) (Franţa) Comisia Permanentş Parteneriatul Euro-Mediteranean al Autorităţilor Locale şi Regionale (COPPEM) Reamintind că Uniunea şi Comunitatea Europeană se bazează pe drepturi şi libertăţi fundamentale inclusiv pe promovarea egalităţii dintre femei şi bărbaţi şi că legislaţia europeană a fost baza pentru progresul obţinut în acest domeniu în Europa, Reamintind cadrul juridic internaţional al drepturilor omului al Naţiunilor Unite şi mai ales Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi Convenţia privind eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor, adoptate în 1979, Subliniind contribuţia esenţială a Consiliului Europei în promovarea egalităţii dintre femei şi bărbaţi şi auto-guvernarea locală, Considerând că egalitatea dintre femei şi bărbaţi implică dorinţa de a lua măsuri cu privire la 3 aspecte complementare ale acestei realizări, adică eliminarea inegalităţilor directe, eradicarea inegalităţilor indirecte şi construirea unui mediu politic, juridic şi social care să sprijine dezvoltarea pro-activă a unei democraţii egalitare, Deplângând discrepanţa continuă dintre recunoaşterea de jure a dreptului la egalitate şi aplicarea sa reală şi efectiv, Considerând că autorităţile locale şi regionale din Europa joacă şi trebuie să joace un rol crucial pentru cetăţenii şi locuitorii lor în implementarea dreptului la egalitate, mai ales cea dintre femei şi bărbaţi , în domeniile lor de responsabilitate, Considerând că o participare şi reprezentare echilibrată a femeilor şi bărbaţilor în luarea deciziilor şi în funcţii de conducere este esenţială pentru democraţie, Inspirându-ne în acţiunea noastră din Convenţia privind eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor, adoptate în 1979, Declaraţia şi Platforma de la Beijing pentru Acţiune a naţiunilor Unite din 1995 şi Rezoluţiile celei de-a 23 Sesiuni Speciale a Adunării Generale din 2000 (Beijing +5), Carta Uniunii Europene cu privire la Drepturile Fundamentale şi Recomandarea Consiliului din decembrie 1996 cu privire la participarea echilibrată a femeilor şi bărbaţilor în procesul de luare a deciziilor şi Declaraţia Universală a Uniunii Internaţionale a Autorităţilor Locale din 1998 cu privire la femeie şi guvernarea locală, Dorind să marcheze cea de-a 25-a aniversare a intrării în vigoare în septembrie 1981 a Convenţiei privind Eliminarea tuturor formelor de discriminare a femeilor a Naţiunilor Unite; a elaborate un proiect de Cartă Europeană pentru Egalitatea între femei şi bărbaţi în Viaţa Locală şi invită guvernele locale şi regionale din Europa să semneze şi să implementeze această Cartă. PARTEA I Principii Semnatarii acestei Carte pentru egalitatea dintre femei şi bărbaţi în viaţa locală recunoaşte următoarele ca principii fundamentale a acţiunilor noastre: 1. Egalitatea dintre femei şi bărbaţi constituie un drept fundamental Acest drept trebuie implementat de guvernele locale şi regionale în toate domeniile lor de responsabilitate, incluzând obligaţia de a elimina toate formele de discriminare, indiferent că este directă sau indirectă. 2. Pentru a asigura egalitatea dintre femei şi bărbaţi, discriminarea multiplă şi dezavantajarea trebuie să fie tratate Discriminărea şi dezavantajarea multiplă bazată pe rasă, culoare, etnie şi origine socială, caracteristicile genetice, limba, religia sau credinţa, convingerile politice şi alte opinii, apartenenţa la o minoritate naţională, proprietatea, naşterea, vârsta, orientarea sexuală sau statutul socio-economic trebuie luate în considerare în tratarea problemei egalităţii dintre femei şi bărbaţi. 3. Participarea echilibrată a femeilor şi bărbaţilor la luarea deciziilor este o necesitate pentru o societate democratică Dreptul la egalitate între femei şi bărbaţi necesită ca autorităţile locale şi regionale să ia toate măsurile potrivite şi să adopte toate strategiile potrivite pentru promovarea reprezentarea şi participarea echilibrată a femeilor şi bărbaţilor în toate sferele de luare a deciziilor. 4. Eliminarea stereotipurilor privind sexul este fundamentală pentru realizarea egalităţii dintre femei şi bărbaţi Autorităţile locale şi guvernamentale trebuie să promoveze eliminarea stereotipilor şi obstacolelor pe care se bazează inegalităţile de statut şi condiţie ale femeilor şi care duc la evaluarea inegală a rolului femeilor şi bărbaţilor în termini politici, economici, sociali şi culturali. 5. Integrarea perspectivei sexului în toate activităţile guvernelor locale şi regionale este necesară pentru a promova egalitatea dintre femei şi bărbaţi Perspectiva sexului trebuie luată în considerare în elaborarea proiectului privind politicile, metodele şi instrumentele care afectează viaţa zilnică a populaţiei locale - de exemplu , prin folosirea tehnicilor “ tendinţa principală a sexelor » 1 şi « finanţarea sexelor» 2. În acest scop, experienţele femeilor în viaţa locală, inclusiv condiţiile lor de viaţă şi muncă, trebuie analizate şi luate în considerare. Aceste principii constituie baza pentru Articolele din Partea III care urmează. 1 Tendinţa principală a sexului: În iulie 1997, Consiliul economic şi social al Naţiunilor Unite (ECOSOC) a definit conceptul de tendinţă principală a sexului astfel : “ Tendinţa principală a perspectivei sexului este un proces de evaluare a implicaţiilor pentru femei şi bărbaţi a oricărei acţiuni planificate, incluzând legislaţie, politici sau programe, în orice domeniu şi la toate nivelele. Este o strategie de a face ca grijile şi experienţele femeilor ca şi ale bărbaţilor a parte integrantă a proiectului, implementarea, monitorizarea şi evaluarea politicilor şi programelor din sfera politică, economică şi socială, astfel încât femeile şi bărbaţii să beneficieze în mode gal, iar inegalitatea nu este perpetuată. Ultimul scop al tendinţei principale este realizarea egalităţii între sexe ». 2 Finanţarea sexelor: “Finanţarea sexelor este o aplicaţie a tendinţei principale privind sexul în procesul de bugetare. Aceasta înseamnă evaluarea bugetelor pe baza sexului, cuprinzând perspectiva sexului la toate nivelele procesului de bugetare şi restructurarea veniturilor şi cheltuielilor pentru a promova egalitatea între sexe ». 6. Planurile şi programele de acţiune finanţate corespunzător sunt instrumente necesare pentru promovarea egalităţii dintre femei şi bărbaţi Guvernele locale şi regionale trebuie să elaboreze planuri şi programe de acţiune privind egalitatea, cu mijloacele şi resursele umane şi financiare necesare pentru implementarea lor. PARTEA II Implementarea Cartei şi obligaţiilor sale Semnatarul se obligă să îndeplinească etapele specifice pentru implementarea prevederilor acestei Carte: (1) Fiecare Semnatar al acestei Carte, într-un interval de timp rezonabil (care să nu depăşească 2 ani) de la data semnării, va dezvolta şi adopta Planul său de acţiune cu privire la egalitate şi după aceea îl va implementa. (2). Planul de acţiune privind egalitatea va stabili obiectivele şi priorităţile Semnatarului, măsurile pe care le va lua şi resursele care urmează a fi alocate pentru a duce la îndeplinire Carta şi angajamentele sale. Planul se va stabili şi intervalul de timp pentru implementare. Dacă Semnatarul are deja un Plan de acţiune privind egalitatea, îl va revizui pentru a se asigura că tratează problemele importante ale Cartei. (3) Fiecare Semnatar îşi va consulta în amănunt Planul de acţiune şi îl va răspândi după ce a fost adoptat. De asemenea, periodic, va prezenta un raport public despre progresele înregistrate în implementarea Planului. (4) Fiecare Semnatar îşi va revizui Planul de Acţiune privind egalitatea când împrejurările o cer şi va întocmi un plan suplimentare pentru fiecare perioadă care urmează. (5) Fiecare Semnatar se angajează în principiu să colaboreze cu sistemul adecvat de evaluare care se va stabili pentru a permite ca progresul în implementarea Cartei să fie analizat şi să sprijine guvernele locale şi regionale din Europa în a învăţa unele de la altele despre mijloacele eficiente de realizare a unei egalităţi mai mari între femei şi bărbaţi. În acest scop va face publice Planul de acţiune şi materialele disponibile. (6) Fiecare Semnatar va informa Consiliul Municipiilor şi Regiunilor Europene în scris despre faptul că a semnat Carta, cu data acesteia precum şi punctul de contact pentru o viitoare colaborare în legătură cu Carta. Partea III Responsabilitatea democraţiei Articolul 1 (1) Semnatarul admite că dreptul la egalitare între femei şi bărbaţi este o necesitate fundamentală a democraţiei şi că o societate democratică nu-şi permite să ignore priceperea, cunoştinţele, experienţa şi creativitatea femeilor. În acest scop, trebuie să se asigure, pe baza egalităţii, includerea, reprezentarea şi implicarea femeilor din diferite medii şi grupe de vârstă diferite în toate sferele de luare a deciziilor politice şi publice. (2) Semnatarul, ca organism ales democratic responsabil pentru promovarea bunăstării populaţiei şi zonei, prin urmare, se angajează să promoveze şi să avanseze aplicarea practică a acestui drept în sferele sale de activitate – ca lider democratic al comunităţii locale, furnizor şi executant de servicii, planificator şi reglementator şi angajator. Rolul politic Articolul 2 – Reprezentarea politică (1) Semnatarul admite drepturile egale ale femeilor şi bărbaţilor de a vota, de a candida şi de a deţine biroul ales. (2) Semnatarul admite drepturile egale ale femeilor şi bărbaţilor de a participa la formularea şi implementarea politicii, de a deţine un birou public şi de a îndeplini toate funcţiile publice la toate nivelele de guvernare. (3) Semnatarul admite principiul reprezentării egale în toate organismele alese şi publice de luare a deciziilor (4) Semnatarul se obligă să ia toate măsurile juste în sprijinirea drepturilor şi principiilor de mai sus, cuprinzând: • încurajarea femeilor să se înscrie pe listele de votare, să-şi exercite drepturile individuale de vot şi să fie un candidat pentru biroul public. • încurajarea partidelor şi grupărilor politice de a adopta şi implementa principiul reprezentării egale a femeilor şi bărbaţilor. • în acest scop, încurajarea partidelor şi grupărilor politice să întreprindă toate măsurile legale, inclusiv prin adoptarea unor procente considerate corespunzătoare, pentru a creşte numărul femeilor alese ca şi candidate şi apoi alese, • reglementarea propriilor proceduri şi standarde de conducere, astfel încât candidatele şi reprezentantele alese să nu fie descurajate prin forme stereotipe de comportament şi limbaj sau prin hărţuire. • adoptarea măsurilor care să permită reprezentantelor alese să-şi reconcilieze viaţa privată, munca şi viaţa publică, de exemplu prin asigurarea că programul de lucru, metodele de lucru şi disponibilitatea pentru îngrijirea dependenţilor permite tuturor reprezentatelor alese să participe în întregime, (5) Semnatarul se angajează să promoveze şi să aplice principiul reprezentării egale în luarea deciziilor sale şi ale organismelor consultative şi în desemnarea organismelor sale externe. Totuşi, acolo unde autoritatea nu se bucură în mod curent de o reprezentare egală a femeilor şi bărbaţilor, va implementa cele de mai sus pe o bază nu mai puţin favorabilă sexului care este în minoritate decât egalitatea din prezent a sexelor. (6) În plus, se angajează să asigure că nici un post public sau politic pentru care numeşte sau alege un reprezentant nu este, în principiu sau în practică, limitat sau considerat ca un role normal pentru un sex, datorită atitudinii stereotipe. Articolul 3 – Participarea la viaţa politică şi civilă (1) Semnatarul admite că dreptul cetăţenilor de a participa la conducerea treburilor publice este un principiu democratic fundamental şi că femeile şi bărbaţii au dreptul să participe în mod egal la viaţa publică şi la conducerea regiunii, municipiului şi a comunităţii locale. (2) În legătură cu diferitele forme de participare publică la treburile proprii, de exemplu prin comitetele de recomandare, consiliile de vecinătate, participarea electronică sau exerciţiile de planificare a participării, Semnatarul se angajează să asigure că femeile şi bărbaţii sunt capabili să participe în mode gal în practică. În cazul în care mijloacele de participare nu duc la această egalitate, se angajează să dezvolte şi să testeze metode noi. (3) Semnatarul se angajează să promoveze participarea activă la viaţa politică şi civică a femeilor şi bărbaţilor din toate sectoarele comunităţii, mai ales a femeilor şi bărbaţilor din grupurile minoritare care altfel ar putea fi excluşi [...]

Text extras automat din documentul oficial; în caz de diferențe, documentul original prevalează.

Sursa: se.apulum.ro