HCL 81/2019 Adjud adoptată

ROMÂNIA JUDEȚUL VRANCEA MUNICIPIUL ADJUD CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI ADJUD HOTĂRÂREA NR. â..DIN 20.240). 2019 privind aprobarea modalității de gestiune a activităţii de dezinsecţie, dezinfecţie şi deratizare (DDD) din cadrul serviciului de salubrizare a Municipiului Adjud CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI ADJUD, intrunit în şedinţă ordinară, Având în vedere: > Expunerea de motive a Primarului Municipiului Adjud la Proiectul de hotărâre; > Raportul de specialitate al Serviciului Administrarea Domeniului Public şi Privat; >» Avizul Comisiei pentru activităţi economico-financiare, buget şi finanţe, taxe și impozite, servicii publice; > Dispoziţiile art.22, alin.(1) şi alin.(3), ale art.29, alin.(8) şi alin.(9) din Legea nr.51 din 8 martie 2006 a serviciilor comunitare de utilități publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare; > Dispoziţiile art.12, alin.(2) din Legea nr.101 din 25 aprilie 2006 a serviciului de salubrizare a localităţilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare; În baza dispoziţiilor art.36, alin.(2), lit.d, ale art.36, alin.(6), lit.a, pct.14, ale art.45, alin.(1) şi ale art.117, alin.(1), lit.a din Legea nr.215 din 23 aprilie 2001 a administraţiei publice locale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare , HOTĂRĂȘTE: Art,1 Se aprobă Studiul de oportunitate privind stabilirea modalității de gestiune a activităţii de dezinsecţie, dezinfecţie şi deratizare (DDD), din cadrul serviciului de salubrizare a Municipiului Adjud, conform Anexei la prezenta hotărâre, parte integrantă din aceasta. Art.2 Pentru prestarea activităţii de dezinsecţie, dezinfecţie şi deratizare (DDD) din cadrul serviciului de salubrizare a Municipiului Adjud se aprobă modalitatea de gestiune delegată, realizată prin intermediul unui intermediul unui operator de drept privat - societate reglementată de Legea nr.31 din 16 noiembrie 1990 a societăţilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cu capital social privat sau mixt. Art.3 Contractul de delegare a gestiunii activităţii de dezinsecţie, dezinfecţie şi deratizare (DDD) va fi un contract de achiziţie publică de servicii atribuit printr-o procedură competitivă în conformitate cu prevederile Legii nr.98 din 19 mai 2016 privind achiziţiile publice, cu modificările şi completările ulterioare şi ale H.G nr.395 din 2 iunie 2016 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractului de achiziţie publică/acordului-cadru din Legea nr. 98/2016 privind achiziţiile publice, cu modificările şi completările ulterioare. Art.4 Primarul Municipiului Adjud prin compartimentele funcţionale din cadrul Aparatului de specialitate al Primarului Municipiului Adjud va duce la îndeplinire prevederile prezentei hotărâri. Art.5 Prezenta hotărâre se va comunica Instituţiei Prefectului Judeţul Vrancea şi tuturor persoanelor interesate de către Serviciul Administrarea Domeniului Public şi Privat din cadrul Aparatului de specialitate al Primarului Municipiului Adjud. PREŞEDINTE DE ȘEDINTĂ, Consilier Iulian TĂBĂCARU CONTRASEMNEAZĂ "SEERBŢARUL MUNICIPIULUI ADJUD, IA dra Genoveva SIBIŞAN ROMÂNIA JUDEȚUL VRANCEA MUNICIPIUL ADJUD CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI ADJUD STUDIU DE OPORTUNITATE privind stabilirea modalităţii de gestiune a activității de dezinsecţie, dezinfecţie şi deratizare (DDD), din cadrul serviciului de salubrizare a Municipiului Adjud CAPITOLUL. |. SERVICIILE PUBLICE Conceptul de servicii derivă din latinescul „servitum” care desemna sclavul. Cu toate acestea, înţelesul noţunii de servicii este mult mai complex, ceea ce a făcut ca economiştii, în timp, să-i acorde diferite înţelesuri. Termenul de servicii apare în scrierile lui P. Le Pesant de Boisguilbert (1646-1714 ). Acesta considera că avocaţii, medicii, regele, armata şi alte activităţi obişnuite sunt incluse printre activităţile de servicii participând la consum şi, prin aceasta, ei au obligaţie fiscală ca şi ceilalţi, iar în consecinţă sunt producători de avuţii. V.R. Fuchs ( 1968 ) este primul economist care utilizează termenul de economia serviciilor şi un studiu sistematic al originalității şi legăturilor interne şi externe ale serviciilor din sectorul industrial. Totodată, serviciile sunt asociate şi sectoarelor de activitate din cadrul economiei, respectiv sectorului terțiar, având drept accepţiuni următoarele: pe de o parte reprezintă ansamblul de meserii / ocupaţii care se efectuează în cadrul unor firme de profil, iar pe altă parte ansamblul de fime a căror activitate principală constă în oferirea de servicii şi corespunde noţiunii statistice de ramură. În această perioadă, colectivităţile urbane europene se găsesc într-un amplu proces de competiţie declanşat în ultimele decenii ale secolului trecut, în cadrul căruia trebuie să facă faţă unui dublu set de exigenţe. Pe de o parte, în cadrul procesului de edificare a comunităţii europene unite, s-a declanşat o competiţie a ierarhiilor comunităţilor teritoriale. Municipii, oraşe, regiuni întregi caută să ocupe o poziţie privilegiată în spaţiul european cu îndeplinirea unor criterii unanim recunoscute. Fiecare entitate caută să-şi impună propria-i personalitate prin definirea identităţii şi spiritul locului. Aceasta înseamnă valorificarea atuurilor geografice, peisagistice, cultural- istorice, dar şi economice şi sociale. Pe de altă parte, au crescut pretenţiile cetăţenilor faţă de calitatea serviciilor publice de interes general, a prestaţiei aleşilor locali în general. Cetăţenii refuză să mai fie trataţi ca simpli consumatori şi preferă să fie priviţi în postura de „clienţi” în cadrul binomului cerere- ofertă aplicat şi în sectorul serviciilor publice de interes general. Această poziţie modifică însăşi semnificaţia conceptului de „serviciu public”, pentru care fiecare cetăţean are obligaţia de a cotiza sub formă de impozite, taxe locale, preţuri şi tarife. Acestea se transformă în „servicii pentru public”, ele achiziţionându-se ca orice marfă, pe care aleşii au obligaţia să le-o ofere cetăţenilor electori. Se modifică însăşi menirea aleşilor comunităţii locale, primarul şi echipa sa sunt puşi tot mai des în situaţii specifice întreprinzătorului privat, în contextul în care, datorită geografiei politice, ei trebuie să se supună şi unor constrângeri de natură politică sau socio- culturală. Colectivitatea locală devine o întreprindere originală cu logică proprie de funcţionare, bazată pe de o parte pe relaţii de parteneriat cu mandatarii săi care sunt cetăţenii electori- consumatori de servicii publice, iar pe de altă parte cu prestatorii de servicii ( operatori publici / privaţi ) care constituie instrumentele de acţiune în îndeplinirea mandatului încredinţat. Activitatea Unităţii Administrativ-Teritoriale capătă dimensiune antreprenorială de tip „proiect”, prin care se administrează un sistem de interese, de delegări de responsabilităţi (externalizarea serviciilor publice), precum şi implementarea unor programe de formare- dezvoltare. CAPITOLUL II. SERVICIILE PUBLICE DE INTERES GENERAL Serviciile publice de interes general se referă la următoarele categorii de servicii publice: a) serviciile fumizate de industriile de rețea (comunicațiile, transporturile, serviciile poştale, distribuţia energiei electrice şi termice, gestionarea gazelor naturale, distribuţia apei potabile, canalizarea şi epurarea apelor uzate ş.a.); b) activităţile sociale şi economice de interes public: iluminatul public, construcţia de locuinţe sociale, gestionarea şi întreţinerea domeniului public, salubrizarea, administrarea şi întreţinerea fondului locativ, cadastrul imobiliar-edilitar etc.). Gestionarea serviciilor publice de interes general, spre deosebire de producţia de bunuri, este mai complexă datorită modului lor specific de manifestare: &ă serviciile publice sunt intangibile, au expresie imaterială; i serviciile publice nu sunt stocabile - existând deci simultaneitate între momentul producerii şi cel al consumului; &ă serviciile publice au caracter interactiv, fiind necesară prezenţa activă a consumatorului în momentul producerii lor; & serviciile publice au coeficient de capitalizare scăzut. Deşi imaginea clasică a serviciilor publice prestate de oameni cu o dotare tehnică restrânsă începe să fie tot mai rară, totuşi, în raport cu producţia de bunuri materiale, în acest sector dotarea tehnică este mai scăzută, deci avem o slabă intensitate a capitalizării. Ca urmare, pentru acelaşi nivel de rentabilitate în domeniul serviciilor publice, ne vom confrunta cu o productivitate şi o profitabilitate mai scăzută. Consecințele practice ale acestor trăsături specifice constau în dificultăţile întâmpinate la definirea şi/sau standardizarea serviciilor publice, la delimitarea costurilor pe baza criteriului de identificare pe unitate de activitate ( cheltuieli fixe şi variabile). La nivelul unei entităţi teritoriale, activităţile umane formează două portofolii: portofoliul activităţilor comerciale (PLAC) şi portofoliul activităţilor de servicii (PLAS). Forţa economică a unei localităţi este dată de portofoliul de activităţi comerciale ( industriale, agricole, transporturi, turism, etc) care formează baza fiscală a veniturilor locale şi în consecinţă, suportul forței şi dinamismului celui de-al doilea portofoliu, cel al serviciilor pubiice puse în slujba cetăţenilor. În viziunea tradiţională, serviciile publice de interes general sunt „ansamblul de activităţi puse în slujba membrilor unei comunităţi teritoriale”. Faţă de activităţile cu caracter comercial ele prezintă trei trăsături definitorii: â3 actorul principal este o entitate publică ( administraţie, colectivitate locală / teritorială ) sau un organism reprezentativ mandatat; âă scopul final al serviciilor publice este de a satisface nevoi de interes general ale membrilor colectivităţilor umane arondate: â3 reglementarea acţiunilor se face prin norme specifice de drept administrativ. În acest context, câmpul de aplicaţie este foarte divers, cuprinzând: îx activităţi cu caracter economic de tip industrial sau comercial ( alimentare cu apă şi canalizare, alimentare cu energie termică în sistem centralizat, salubrizare). Sunt activităţi care pot funcţiona în regim de autonomie gestionară, pe baza veniturilor pe care le realizează din preţurile şi tarifele percepute de la utilizatori. fi activităţi cu caracter noncomercial / noneconomice, care depind de alocaţiile de la bugetul colectivităţi teritoriale ca de exemplu: spaţii verzi, curăţenie străzi, etc. CAPITOLUL III . SERVICIILE COMUNITARE DE UTILITĂŢI PUBLICE Serviciile comunitare de utilităţi publice, denumite în continuare servicii de utilităţi publice, sunt definite ca totalitatea activităţilor reglementate prin Legea nr.51 din 8 martie 2006 a serviciilor comunitare de utilități publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare şi prin legi speciale, care asigură satisfacerea nevoilor esenţiale de utilitate şi interes public general cu caracter social ale colectivităţilor locale, cu privire a) alimentarea cu apă; b) canalizarea şi epurarea apelor uzate: C) colectarea, canalizarea şi evacuarea apelor pluviale; d) alimentarea cu energie termică în sistem centralizat; e) salubrizarea localităţilor; f) iluminatul public; Serviciile de utilităţi publice fac obiectul unor obligaţii specifice de serviciu public în scopul asigurării unui nivel ridicat al calităţii siguranţei şi accesibilităţii, egalităţii de tratament, promovării accesului universal şi a drepturilor utilizatorilor şi au următoarele particularităţi: a) au caracter economico-social; b) răspund unor cerinţe şi necesităţi de interes şi utilitate publică; c) au caracter tehnico-edilitar; d) au caracter permanent şi regim de funcţionare continuu; e) regimul de funcţionare poate avea caracteristici de monopol; f) presupun existenţa unei infrastructuri tehnico-edilitare adecvate; 9) aria de acoperire are dimensiuni locale: comunale, orăşeneşti, municipale sau judeţene; h) sunt în responsabilitatea autorităţilor administraţiei publice locale; i) sunt organizate pe principii economice şi de eficienţă în condiţii care să le permită să îşi îndeplinească misiunile şi obligaţiile specifice de serviciu public; |) modalitatea de gestiune este stabilită prin hotărâri ale autorităţilor deliberative ale administraţiei publice locale; k) sunt furnizate/prestate pe baza principiului "beneficiarul plăteşte"; I) recuperarea costurilor de exploatare şi de investiţie se face prin preţuri şi tarife sau taxe şi, după caz, din alocaţii bugetare. Măsura poate implica elemente de natura ajutorului de stat, situaţie în care autorităţile administraţiei publice locale solicită avizul Consiliului Concurenţei. Serviciile de utilităţi publice sunt în responsabilitatea autorităţilor administraţiei publice locale sau, după caz, a asociaţiilor de dezvoltare intercomunitară având ca scop serviciile de utilităţi publice, conform mandatelor acordate acestora prin hotărâri ale autorităţilor deliberative ale unităţilor administrativ-teritoriale membre. Serviciile de utilităţi publice se organizează şi se gestionează cu respectarea prevederilor legale, potrivit hotărârilor adoptate de autorităţile deliberative ale unităţilor administrativ- teritoriale, în funcţie de gradul de urbanizare, de importanţa economico- socială a localităţilor, de mărimea şi de gradui de dezvoltare aie acestora şi în raport cu infrastructura tehnico-edilitară existentă. În organizarea, funcţionarea şi dezvoltarea serviciilor de utilităţi publice interesul general a! colectivităţilor locale este prioritar. Prevederile reglementărilor legale specifice vizează satisfacerea cât mai completă a cerinţelor utilizatorilor, protejarea intereselor acestora, întărirea coeziunii economico-sociale la nivelul colectivităţilor locale, precum şi dezvoltarea durabilă a unităţilor administrativ-teritoriale. Serviciile de utilităţi publice se organizează şi funcţionează cu respectarea prevederilor legale în vigoare privind administraţia publică locală, descentralizarea administrativă şi financiară, dezvoltarea regională, finanţele publice locale şi cu respectarea principiilor: a) autonomiei locale; b) descentralizării serviciilor publice; c) subsidiarităţii şi proporţionalităţii; d) asocierii intercomunitare; e) responsabilităţii şi legalităţii; f) dezvoltării durabile şi corelării cerinţelor cu resursele; g) protecţiei şi conservării mediului natural şi construit; h) asigurării igienei şi sănătăţii populaţiei; i) administrării eficiente e bunurilor din proprietatea publică sau privată a unităţilor administrativ-teritoriale; ]) participării şi consultării cetăţenilor; k) liberului acces la informaţiile privind serviciile publice. Organizarea şi funcţionarea serviciilor de utilităţi publice trebuie să asigure îndeplinirea obligaţiilor de serviciu public definite potrivit următoarelor exigenţe/cerinţe fundamentale, şi anume: a) universalitate; b) continuitate din punct de vedere calitativ şi cantitativ; c) adaptabilitate la cerinţele utilizatorilor; d) accesibilitate egală şi nediscriminatorie la serviciul public; e) transparenţă decizională şi protecţia utilizatorilor. Organizarea, furnizarea/prestarea şi gestionarea serviciilor de utilităţi publice trebuie să asigure: a) satisfacerea cerinţelor cantitative şi calitative ale utilizatorilor; b) sănătatea populaţiei şi calitatea vieţii; c) protecţia utilizatorilor; d) funcţionarea optimă, în condiţii de siguranţă a persoanelor şi a serviciului, de rentabilitate şi eficienţă economică a construcțiilor, instalaţiilor,“ echipamentelor şi dotărilor corespunzător parametrilor tehnologici proiectaţi şi în conformitate cu caietele de sarcini, cu instrucţiunile de exploatare şi cu regulamentele serviciilor; e) introducerea unor metode moderne de management; f) introducerea unor metode moderne de elaborare şi implementare a strategiilor, politicilor, programelor şi/sau proiectelor din sfera serviciilor de utilităţi publice; 9) dezvoltarea durabilă, protejarea şi valorificarea domeniului public şi privat al unităţilor administrativ-teritoriale şi protecţia şi conservarea mediului, în conformitate cu reglementările specifice în vigoare; h) informarea şi consultarea colectivităţilor locaie beneficiare ale acestor servicii; i) respectarea principiilor economiei de piaţă, asigurarea unui mediu concurenţial, restrângerea şi reglementarea ariilor de monopol. Autorităţile administraţiei publice locale au competenţă exclusivă, în condiţiile legii, în tot ceea ce priveşte înființarea, organizarea, gestionarea şi funcţionarea serviciilor de utilităţi publice, precum şi în ceea ce priveşte crearea, dezvoltarea, modernizarea, reabilitarea şi exploatarea bunurilor proprietate publică sau privată a unităţilor administrativ-teritoriale care compun sistemele de utilităţi publice. Autorităţile administraţiei publice locale au competenţe partajate cu autorităţile administraţiei publice centrale şi cu autorităţile de reglementare 10 Dia competente în ceea ce priveşte reglementarea, monitorizarea şi controlul serviciilor comunitare de utilităţi publice. CAPITOLUL IV . GESTIUNEA SERVICIILOR COMUNITARE DE UTILITĂŢI PUBLICE Autorităţile administraţiei publice locale sunt libere să hotărască asupra modalităţii de gestiune a serviciilor de utilităţi publice aflate sub responsabilitatea lor. Autorităţile administraţiei publice au posibilitatea de a gestiona în mod direct serviciile de utilităţi publice în baza unei hotărâri de dare în administrare sau de a încredința gestiunea acestora, respectiv toate ori numai o parte din competențele şi responsabilităţile proprii privind furnizarea/prestarea unui serviciu de utilităţi publice ori a uneia sau mai multor activităţi din sfera respectivului serviciu de utilităţi publice, în baza unui contract de delegare a gestiunii. Încredinţarea gestiunii unui serviciu de utilităţi publice ori a uneia sau mai multor activităţi din sfera respectivului serviciu de utilităţi publice către operator implică încredințarea prestării/furnizării propriu-zise a serviciului/activităţii, precum şi punerea la dispoziţie a bunurilor ce compun sistemul de utilităţi publice aferent serviciului/activităţii. Gestiunea serviciilor de utilităţi publice se organizează şi se realizează în următoarele modalităţi: a) gestiune directă; b) gestiune delegată. 11 Modalitatea de gestiune a serviciilor de utilităţi publice se stabileşte prin hotărâri ale autorităţilor deliberative ale unităţilor administrativ- teritoriale, în baza unui studiu de oportunitate, în funcţie de natura şi starea serviciului, de necesitatea asigurării celui mai bun raport preţ/calitate, de interesele actuale şi de perspectivă ale unităţilor administrativ-teritoriale, precum şi de mărimea şi complexitatea sistemelor de utilităţi publice. Desfăşurarea activităţilor specifice oricărui serviciu de utilităţi publice, indiferent de forma de gestiune aleasă, se realizează pe baza unui regulament al serviciului şi a unui caiet de sarcini, elaborate şi aprobate de autorităţile administraţiei publice locale, în conformitate cu regulamentul- cadru şi cu caietul de sarcini-cadru ale serviciului. Gestiunea directă este modalitatea de gestiune în care autorităţile deliberative şi executive, în numele unităţilor administrativ-teritoriale pe care le reprezintă, îşi asumă şi exercită nemijlocit toate competențele şi responsabilităţile ce le revin potrivit legii cu privire la furnizarea/prestarea serviciilor de utilităţi publice, respectiv la administrarea, funcţionarea şi exploatarea sistemelor de utilităţi publice aferente acestora. Gestiunea directă se realizează prin intermediul unor operatori de drept public sau privat, astfel cum sunt definiţi la art. 2 lit. 9), respectiv lit. h) din Legea nr.51 din 8 martie 2006 a serviciilor comunitare de utilități publice, republicată, cu modificările și completă [...]