HCL 13/2026 Mitoc adoptată

ROMÂNIA JUDETUL BOTOSANI COMUNA MITOC CONSILIUL LOCAL HOTĂRÂREA nr. 13 din 16 aprilie 2026 privind aprobarea Strategiei de Dezvoltare Locală (SDL) a comunei Mitoc, pentru perioada 2026-2030 Analizând temeiurile juridice, respectiv prevederile: a) art. 120 alin. (1) și 121 alin. (1) și alin. (2) din Constituția României, republicată; b) art. 3 şi art. 4 din Carta europeană a autonomiei locale, adoptată la Strasbourg la 15 octombrie 1985, ratificată prin Legea nr. 199/1997; c) art. 7 alin. (2), din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, cu modificările și completările ulterioare; d) art. 25 lit. g) din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, cu modificările ulterioare; e) art. 129 alin. (1), alin. (2), alin. (4) lit. e) si f), art. 136 din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul Administrativ, cu modificările și completările ulterioare; f) Strategiei Naționale pentru Dezvoltare Durabilă a României Orizonturi 2013-2020-2030, aprobată prin H.G. 877 / 2016, luând act de: - referatul de aprobare nr. 80 / 09.04.2026 al d-lui primar Ioan GALIȚ al proiectului de hotărâre cu privire la aprobarea Strategiei de Dezvoltare Locală (SDL) a comunei Mitoc, pentru perioada 2026-2030; - raportul de specialitate nr. 81 / 09.04.2026 întocmit de dl. Robert-Dumitru ROTARU, consilier asistent în cadrul aparatului de specialitate al primarului comunei Mitoc, la proiectul de hotărâre cu privire la aprobarea aprobarea Strategiei de Dezvoltare Locală (SDL) a comunei Mitoc pentru perioada 2026-2030; - avizul favorabil nr. 6 / 09.04.2026 al comisiei pentru pentru activități economico-financiare, agricultură, administrarea teritoriului și urbanism; în temeiul prevederilor art. 139, alin. (3), lit. d) și ale art. 196, alin. (1), lit. a) din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul Administrativ, cu modificările și completările ulterioare; CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI MITOC, întrunit în şedinţă ordinară, adoptă prezenta hotărâre: Art. 1. Se aprobă Strategia de Dezvoltare Locală (SDL) a comunei Mitoc pentru perioada 2026-2030, document strategic ce stabilește liniile directoare și viziunea de dezvoltare a comunei Mitoc. Art. 2. Primarul comunei Mitoc, prin aparatul de specialitate, vor duce la îndeplinire prevederile prezentei hotărâri. Art. 3. Prezenta hotărâre se comunică de către secretarul general al comunei, în mod obligatoriu, în termenul prevăzut de lege, primarului comunei Mitoc și Instituției Prefectului - Județul Botoșani și se publică în format electronic în Monitorul oficial al comunei Mitoc pe pagina de internet la adresa: http://primariamitoc.ro . PREȘEDINTE DE ȘEDINȚĂ, CONTRASEMNEAZĂ, CONSILIER, Secretarul general al comunei, Valentin GROSU Diane BOICU  Anexă la Hotărârea Consiliului Local Mitoc nr. 13 din 16.04.2026 CONSILIUL LOCAL MITOC PRIMĂRIA COMUNEI MITOC JUDEŢUL BOTOŞANI STRATEGIA DE DEZVOLTARE LOCALĂ A COMUNEI MITOC JUDEŢUL BOTOŞANI 2026 – 2030 1 1. INTRODUCERE Strategia reprezintă cadrul care orientează alegerile ce determină natura și direcția unei comunități. Aceasta ajută la stabilirea unei direcții unitare pentru comunitate în termenii obiectivelor sale operaționale și furnizează baza alocării resurselor necesare pentru orientarea acesteia spre atingerea scopului principal și a obiectivelor stabilite. Strategia de Dezvoltare Locală este instrumentul participativ care implică întreaga comunitate și care are drept scop asigurarea dezvoltării economice și sociale. Astfel că, aceasta este un demers pe termen scurt, mediu și lung, reprezentând o modalitate de protecție pentru viitorul comunității. De asemenea, trebuie menționat faptul că Strategia de Dezvoltare Locală este instrumentul principal pentru luarea unor decizii și are la bază evaluări anterioare cu caracter justificativ. Elaborarea acesteia se realizează cu ajutorul datelor colectate în teren și a analizei documentelor oficiale întocmite de specialiști din domenii diferite. Strategia de Dezvoltare Locală vizează dezvoltarea teritoriului din punct de vedere socio-economic, astfel încât să se asigure condiții de viață bune pentru locuitori. Necesitatea realizării acestui document rezidă din faptul că este un instrument tehnic de utilitate publică, o paletă largă de actori fiind interesată de existența, eficacitatea și beneficitatea acestuia. Acesta poate fi utilizat în corespondență cu mediul căruia i se adresează, astfel: • pentru Comunitate și Societatea civilă - un document care furnizează informații cu privire la dezvoltarea unității administrativ-teritoriale; • pentru Mediul de Afaceri - un instrument pragmatic, prin care investitorii își pot construi strategia de dezvoltare la nivelul arealului geografic utilizând resursele de care dispune UAT-ul; • pentru Autoritatea Publică Locală - un ghid de lucru permanent, care conține direcțiile de urmat; • pentru factorii de decizie locali - un îndrumător, care conține acțiunile clare ce pot fi întreprinse pentru atingerea obiectivelor strategice. În elaborarea Strategiei de Dezvoltare Locală a Comunei Mitoc pentru perioada 2026 - 2030 s-a urmărit ca rezultatele analizelor să fie puse în evidență prin evaluarea comparativă a documentelor programatice, respectiv a celor de la nivel european, național, regional și județean, cu cele de la nivel local, în vederea creării condițiilor optime pentru accesarea și implementarea proiectelor finanțate în perioada 2026 - 2030. Prezenta Strategie stabileşte obiective concrete pentru trecerea, într-un interval de timp rezonabil şi realist, la modelul de dezvoltare generator de valoare adăugată înaltă, propulsat de interesul pentru cunoaştere şi inovare, orientat spre îmbunătăţirea continuă a calităţii vieţii oamenilor şi a relaţiilor dintre ei în armonie cu mediul natural. Strategia Naţională pentru Dezvoltarea Durabilă a României vizează apropierea semnificativă a României de nivelul mediu din acel an al ţărilor membre ale UE din punctul de vedere al indicatorilor dezvoltării durabile. Îndeplinirea acestor obiective strategice va asigura, pe termen mediu şi lung, o creştere economică ridicată şi, în consecinţă, o reducere semnificativă a decalajelor economico-sociale dintre România şi celelalte state membre ale UE. Prin prisma indicatorului sintetic prin care se măsoară procesul de convergenţă reală, respectiv produsul intern brut pe locuitor (PIB/loc), la puterea de cumpărare standard (PCS), aplicarea Strategiei creează condiţiile ca PIB/loc exprimat în PCS să depăşească, în anul 2013, jumătate din media UE din acel moment, să se apropie de 80% din media UE în anul 2020 şi să fie uşor superior nivelului mediu european în anul 2030. Se asigură, astfel, îndeplinirea obligaţiilor asumate de România în calitate de stat membru al Uniunii Europene în conformitate cu Tratatul de aderare, precum şi implementarea efectivă a 2 principiilor şi obiectivelor Strategiei Lisabona şi Strategiei pentru Dezvoltare Durabilă reînoite a UE (2006). În completarea obiectivelor ce derivă din strategiile, planurile şi programele naţionale de dezvoltare, Strategia stabileşte direcţiile principale de acţiune pentru însuşirea şi aplicarea principiilor dezvoltării durabile în perioada imediat următoare: • Corelarea raţională a obiectivelor de dezvoltare, inclusiv a programelor investiţionale, în profil inter- sectorial şi regional, cu potenţialul şi capacitatea de susţinere a capitalului natural; • Modernizarea accelerată a sistemelor de educaţie şi formare profesională şi de sănătate publică, ţinând seama de evoluţiile demografice nefavorabile şi de impactul acestora asupra pieţei muncii; Folosirea celor mai bune tehnologii disponibile, din punct de vedere economic şi ecologic, în deciziile investiţionale din fonduri publice pe plan naţional, regional şi local şi stimularea unor asemenea decizii din partea capitalului privat; introducerea fermă a criteriilor de eco-eficienţă în toate activităţile de producţie sau servicii; • Anticiparea efectelor schimbărilor climatice şi elaborarea atât a unor soluţii de adaptare pe termen lung, cât şi a unor planuri de măsuri de contingenţă inter-sectoriale, cuprinzând portofolii de soluţii alternative pentru situaţii de criză generate de fenomene naturale sau antropice; • Asigurarea securităţii şi siguranţei alimentare prin valorificarea avantajelor comparative ale României în privinţa dezvoltării producţiei agricole, inclusiv a produselor organice; corelarea măsurilor de creştere cantitativă şi calitativă a producţiei agricole în vederea asigurării hranei pentru oameni şi animale cu cerinţele de majorare a producţiei de biocombustibili, fără a face rabat de la exigenţele privind menţinerea şi sporirea fertilităţii solului, biodiversităţii şi protej ării mediului; • Necesitatea identificării unor surse suplimentare de finanţare, în condiţii de sustenabilitate, pentru realizarea unor proiecte şi programe de anvergură, în special în domeniile infrastructurii, energiei, protecţiei mediului, siguranţei alimentare, educaţiei, sănătăţii şi serviciilor sociale; • Protecţia şi punerea în valoare a patrimoniului cultural şi natural naţional; • Acordarea la normele şi standardele europene privind calitatea vieţii să fie însoţită de revitalizarea, în modernitate, a unor moduri de vieţuire tradiţionale, în special în zonele montane şi cele umede. Obiectivele formulate în Strategie, în urma dezbaterilor la nivel naţional şi regional, vizează menţinerea, consolidarea, extinderea şi adaptarea continua a configuraţiei structurale şi capacităţii funcţionale ale capitalului natural ca fundaţie pentru menţinerea şi sporirea capacităţii sale de suport faţă de presiunea dezvoltării sociale şi creşterii economice şi faţă de impactul previzibil al schimbărilor climatice. Prezenta Strategie propune o viziune a dezvoltării durabile a României în perspectiva următoarelor două decenii, cu obiective care transced durata ciclurilor electorale şi preferinţele politice conjuncturale. În paralel cu urmărirea aplicării prevederilor prezentei Strategii, mecanismele executive şi consultative vor începe, încă din anul 2009, un proces de re-evaluare complexă a documentelor programatice, strategiilor şi programelor naţionale, sectoriale şi regionale pentru a le pune de acord cu principiile şi practicile dezvoltării durabile şi cu evoluţia dinamică a reglementărilor UE în materie. Tot în acest cadru se va elabora punctul de vedere al României şi contribuţia sa în cadrul procesului de revizuire a Strategiei pentru Dezvoltare Durabilă a UE. Prima Conferinţă a ONU asupra Mediului (Stockholm,1972), a concretizat în lucrările Comisiei Mondiale pentru Mediu şi Dezvoltare, instituite în 1985 prin Raportul acestei Comisii, prezentat în 1987 de G. H. Bruntdland şi intitulat Viitorul nostru comun a oferit prima definiţie acceptată a 3 dezvoltării durabile ca fiind „o dezvoltare care satisface nevoile generaţiei actuale fără a compromite şansele viitoarelor generaţii de a-şi satisfacepropriile nevoi". Se recunoaşte, astfel, că Terra are o capacitate limitată de a satisfice cererea crescândă de resurse naturale din partea sistemului socio-economic şi de a absorbi efectele distructive ale folosirii lor. Schimbările climatice, fenomenele de eroziune şi deşertificare, poluarea solului, apei şi aerului, reducerea suprafeţei sistemelor forestiere tropicale şi a zonelor umede, dispariţia sau periclitarea existenţei unui număr mare de specii de plante şi animale terestre sau acvatice, epuizarea accelerată a resurselor naturale neregenerabile au început să aibă efecte negative, măsurabile, asupra dezvoltării socio- economice şi calităţii vieţii oamenilor în zone vaste ale planetei. Conceptul de dezvoltare durabilă are ca premisă constatarea că civilizaţia umană este un subsistem al ecosferei, dependent de fluxurile de materie şi energie din cadrul acesteia, de stabilitatea şi capacitatea ei de autoreglare. Politicile publice care se elaborează pe această bază, precum prezenta Strategie Naţională pentru Dezvoltare Durabilă a României, urmăresc restabilirea şi menţinerea unui echilibru raţional, pe termen lung, între dezvoltarea economică şi integritatea mediului natural în forme înţelese şi acceptate de societate. Pentru România, ca stat membru al Uniunii Europene, dezvoltarea durabilă nu este una dintre opţiunile posibile, ci singura perspectivă raţională a devenirii naţionale, având ca rezultat statornicirea unei noi paradigme de dezvoltare prin confluenţa factorilor economici, sociali şi de mediu. Strategia UE pentru Dezvoltare Durabilă Dezvoltarea durabilă a devenit un obiectiv politic al Uniunii Europene începând cu anul 1997, prin includerea sa în Tratatul de la Maastricht. În anul 2001, Consiliul European de la Goteborg a adoptat Strategia de Dezvoltare Durabilă a Uniunii Europene, căreia i-a fost adăugată o dimensiune externă la Barcelona, în anul 2002. În anul 2005, Comisia Europeană a demarat un proces de revizuire a Strategiei, publicând, în luna februarie, o evaluare critică a progreselor înregistrate după 2001, care punctează şi o serie de direcţii de acţiune de urmat în continuare. Documentul a evidenţiat şi unele tendinţe nesustenabile, cu efecte negative asupra mediului înconjurător, care puteau afecta dezvoltarea viitoare a Uniunii Europene, respectiv schimbările climatice, ameninţările la adresa sănătăţii publice, sărăcia şi excluziunea socială, epuizarea resurselor naturale şi erodarea biodiversităţii. Ca urmare a identificării acestor probleme, în iunie 2005, şefii de state şi guverne ai ţărilor Uniunii Europene au adoptat o Declaraţie privind liniile directoare ale dezvoltării durabile, care încorporează Agenda de la Lisabona, revizuită, pentru creşterea economică şi crearea de noi locuri de muncă drept o componentă esenţială a obiectivului atotcuprinzător al dezvoltării durabile. După o largă consultare, Comisia Europeană a prezentat, la 13 decembrie 2005, o propunere de revizuire a Strategiei de la Goteborg din 2001. Ca rezultat al acestui proces, Consiliul UE a adoptat, la 9 iunie 2006, Strategia reînoită de Dezvoltare Durabilă, pentru o Europă extinsă. Documentul este conceput într-o viziune strategică unitară şi coerentă, având ca obiectiv general îmbunătăţirea continuă a calităţii vieţii pentru generaţiile prezente şi viitoare prin crearea unor comunităţi sustenabile, capabile să gestioneze şi să folosească resursele în mod eficient şi să valorifice potenţialul de inovare ecologică şi socială al economiei în vederea asigurării prosperităţii, protecţiei mediului şi coeziunii sociale. 4  Strategia UE pentru Dezvoltare Durabilă, ce reprezintă fundamentul Strategiei Naţionale a României în domeniu, completează Strategia de la Lisabona şi se doreşte a fi un catalizator pentru cei ce elaborează politici publice şi pentru opinia publică, în scopul schimbării comportamentului în societatea europeană şi, respectiv, în societatea românească şi implicării active a factorilor decizionali, publici şi privaţi, precum şi a cetăţenilor în elaborarea, implementarea şi monitorizarea obiectivelor dezvoltării durabile. Responsabilitatea pentru implementarea Strategiei revine Uniunii Europene şi statelor sale membre, implicând toate componentele instituţionale la nivel comunitar şi naţional. Este subliniată, de asemenea, importanţa unei strânse conlucrări cu societatea civilă, partenerii sociali, comunităţile locale şi cetăţenii pentru atingerea obiectivelor dezvoltării durabile. În acest scop, sunt identificate patru obiective-cheie: • Protecţia mediului, prin măsuri care să permită disocierea creşterii economice de impactul negativ asupra mediului; • Echitatea şi coeziunea socială, prin respectarea drepturilor fundamentale, diversităţii culturale, egalităţii de şanse şi prin combaterea discriminării de orice fel; • Prosperitatea economică, prin promovarea cunoaşterii, inovării şi competitivităţii pentru asigurarea unor standarde de viaţă ridicate şi unor locuri de muncă abundente şi bine plătite; • Îndeplinirea responsabilităţilor internaţionale ale UE prin promovarea instituţiilor democratice în slujba păcii, securităţii şi libertăţii, a principiilor şi practicilor dezvoltării durabile pretutindeni în lume. Pentru a asigura integrarea şi corelarea echilibrată a componentelor economice, ecologice şi socio-culturale ale dezvoltării durabile, Strategia UE statuează următoarele principii directoare: • Promovarea şi protecţia drepturilor fundamentale ale omului; • Solidaritatea în interiorul generaţiilor şi între generaţii; • Cultivarea unei societăţi deschise şi democratice; • Informarea şi implicarea activă a cetăţenilor în procesul decizional; • Implicarea mediului de afaceri şi a partenerilor sociali; • Coerenţa politicilor şi calitatea guvernării la nivel local, regional, naţional şi global; • Integrarea politicilor economice, sociale şi de mediu prin evaluări de impact şi consultarea factorilor interesaţi; • Utilizarea cunoştinţelor moderne pentru asigurarea eficienţei economice şi investiţionale; • Aplicarea principiului precauţiunii în cazul informaţiilor ştiinţifice incerte; • Aplicarea principiului "poluatorul plăteşte". Aspectele de conţinut ale Strategiei UE se concentrează asupra unui număr de 7 provocări cruciale şi 2 domenii trans-sectoriale. Multe dintre ţintele convenite în cadrul UE sunt stabilite în expresie numerică sau procentuală, cu termene stricte de implementare, fiind obligatorii pentru toate statele membre. 5  PROVOCĂRI CRUCIALE (1) Schimbările climatice şi energia curată Obiectiv general SDD/UE: Prevenirea schimbărilor climatice prin limitarea emisiilor de gaze cu efect de seră, precum şi a efectelor negative ale acestora asupra societăţii şi mediului. Orizont 2030. Obiectiv naţional: Alinierea la performanţele medii ale UE privind indicatorii energetici şi de schimbări climatice; îndeplinirea angajamentelor în domeniul reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră în concordanţă cu acordurile internaţionale şi comunitare existente şi implementarea unor măsuri de adaptare la efectele schimbărilor climatice. Se va extinde utilizarea tehnologiilor curate de producere a energiei electrice şi căldurii bazate pe surse de energie şi centrale electrice cu emisii foarte reduse de carbon, prevăzute cu facilitaţi pentru captarea şi stocarea geologică a dioxidului de carbon. Va continua construirea de centrale şi amenajări hidrotehnice care să prelucreze 1520% din potenţialul hidroenergetic amenajabil dar încă nevalorificat. În vederea acoperirii necesarului de energie electrică pe [...]