HCL 273/2010 Brăila adoptată

ROMÂNIA JUDEȚUL BRĂILA MUNICIPIUL BRĂILA _ CONSILIUL LOCAL MUNICIPAL BRĂILA HOTARAREA NR._7 din__//// 2010 Privind: Aprobarea PLANULUI URBANISTIC ZONAL pentru obiectivul <PLAN URBANISTIC ZONAL — CENTRUL ISTORIC AL MUNICIPIULUI BRĂILA>, „inițiat de UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ — MUNICIPIUL BRĂILA. CONSILIUL LOCAL MUNICIPAL ERAILA La iniţiativa Primarului Municipiului Brăila; Având în vedere raportul de specialitate al Instituţiei Arhitectului Şef, precum şi raportul comisiei de specialitate nr.2 din cadrul Consiliului Local Municipal Brăila; În conformitate cu prevederile Legii nr.350/2001, privind amenajarea teritoriului şi urbanismul, cu modificările şi completările ulterioare şi Legii nr.422/2001 privind protecţia monumentelor istorice; Ținând seama de prevederile H.C.L.M. Brăila nr.2/2001 privind aprobarea P.U.G. şi ale Regulamentului de Urbanism pentru Municipiul Brăila; În baza prevederilor art. 36 alin. (1), alin. (2) lit. c), alin.(5) lit.c) din “Legea nr. 215/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare; În temeiul art. 45 alin. (1) şi alin. (3) coroborat cu art. 115 alin. (1) _lit. b) din Legea nr. 215/2001 privind administraţia publică locală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare; AH OTARNA STIE: Art.1: Aprobarea PLANULUI URBANISTIC ZONAL pentru obiectivul <PLAN URBANISTIC ZONAL — CENTRUL ISTORIC AL MUNICIPIULUI BRAILA>, inițiat de UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ -— MUNICIPIUL BRĂILA, conform documentațiilor anexate, părţi integrante din prezenta hotărâre,. Art.2: Planul Urbanistic Zonal se va integra în Planul Urbanistic General al Municipiului Brăila. Art.3; Prezenta hotărâre va fi dusă la îndeplinire de Primarul Municipiului Brăila, prin Instituţia Arhitectului Şef, iar Secretarul Municipiului Brăila o va comunica celor interesați. CONTRASEMNEAZĂ SECRETAR, 4 IORGA STOIAN zid 007 '90 VIE INMNIdIOINNĂ VRIVARId IA ALIZOASIA V1 VSNd Sauipuy :9 ţa ___ popi? "34VOBIA NI IVBOHdv '9'N'd 1NGVO NIG RiViNaWzIO3 foupuy 9 “uitai ___uuioonuj 20 VSNVId VZVE VI iv 1NNVid :VLON IVGOUdY Dhd Ni ZUVUGVONI l0o00z: 4 e = ustiog '1 'Buj __aşjoes je iu3S samă Gia 30350 (avy 'av'e “4u “1d IZ2A) [] ) VIRAIE ININILOINDN TV ORIOLSI 1NIINIO i ORI SI IN1NILN2O ViVisV NI 21VNLIS "TW'N'9 VLSTI NI ASNTONI ALNIANNOW LD3I0UdNvaUn Și 1S VIE INNIdIOINNA 1V ORIOLSI 1N4LN3O - AIV/ALONd amăz i îi oiloua 20 VNOZ VLIWI N / cca VLINIVUG DI0O1OAHHV 115 - ALVrALOUd I3NOZ V All DALOMd 20 VNOZ VLIWI1 ca (il | an 'ZNd VONa931 E YUUNg | , . , + eco] "nai i 9'S SAWOGOWd'al j Vimaars Secu 5 vuvse _ Ei € cobol _s6t77e!____NVUAVĂLNI IVLOL ie Ă EEE TIIIIYE SETI IE ERA „ora NBaS Stiva Sa 2 Lrua3 - Odihfal ul ANI SNOD| ii 93L08a “INSAŞUSV Iuioas iza Iliadei Şitefid Sia LNI 20 VDUANEE5 Î$ 10Ă Lt $0i —_80INH3L007- CBS IL yiNa. i LiZOdăa 16 INIISNAN IL LINĂ „EETSEi E citi! î ZivIN na 1an09 INnalONA- E ALNINSOII CER me OS ne, Z1VNOILONA= aNoZ ] iai i iNigeiă 1VIHOLMaL ÎNVIA e VON 3a6Vii, d ISN40HA IZVUUlS = RIVZNUZQOIA 16 AMO! MUINId ASN4OId Zyuls NYTIAVALNI Nj IZYULS e aNataanr iunnna OYNOLLUN Iniinua IINANNAA e RAIN 1SN09 30 VALINII8G ALL NOIZLN; ZHINALSNOI 30 VIVUOAW34 :ULDIQUALHI BOINHIL BIVOIND |& ULONILSNOI 30 Şi ALVraLOIWa 3NOZ JUV LINVS UOTIWION VZVE 3d 11VȚaLONd 3NOZ MINOWRILVd 20 2tivOIvA na BN3ALDA80 30 VIVA 3ILO3LONd 30 YNOZ IL LOIOABLNI / 41 L93L0ldd 20 ANOZ $ ninaya av DIN3W33V BIYCVNBAV 18 YIVAVN all voINANOD 2d 172 vnoz BIN3N3-V DIVTVNaWV 18 VRivIAOUII ALVOINNNOD 30 lya VHOZ BUNZNZV AV UN2AY 18 VIaLUNI IL VAINNAOD 20 142 VNOZ 34381 NOZ | VIM0308 ALVNLLSăG N VNOZ 24V 103 - ODINHL UOMUVUINI JINBIZAY NLONRIISNOD VNOZ 8iLIRIO 'VINNROA INIYA04SO0 VNOZ aiLoz4034d 30 ANAMIAd "14045 AN3MID9V '3LVANVa ilVas Z109048V ilViiNN vuoZ ZRIVAIZOIAA | IIMALSNONI LYNN VHOZ BOIAUS 18 AXI1aWO2 JÂINONODI IL YLINILOY vHoZ U0AN3S 46 Sand HLNLUSNI VHOZ BV ANBNINdNOD INDULDNN 18 BANINZOI DAN d VOL ZUVOIAINOZ e ITTVILN2D I3NOZ VIAT NVaL3ANF IN1NNIO LIZA Van NINPALSININAY ININIRIOLIIAL VA SNdONd INTONVYMAVILNI VIII alWn e "9Nd YON39DI1 1007IVI7/7'UN'WTOH e LVBOUdv 0007P0'21 / SEL "UN 'L'V'd"TW NICUO= nd ay 1N1a011ă (IN C OD lazi INTL N. sy va Pad U] dDataprauț “e AA cui n RE ULUI 99 F INSTITUTUL NATIONAL DE CERCETARE- DEZVOLTARE PENTRU URBANISM SI AMENAJAREA TERITORIULUI - URBANPROIECT Str. Nicolae Filipescu 53- 55, RO - 020961 Bucuresti 37 uneameneieee ||: 4021 316 7842, Fax: +4021 316 4906, e-mail: officeGinedurban.ro www.inedurban.ro Titlul proiectului: PLAN URBANISTIC ZONAL CENTRUL ISTORIC AL MUNICIPIULUI BRAILA MEMORIU GENERAL Nr. de proiect: 33.251/2007 Director General: Cs III - Arh. Doina Bubulete ap Director Ştiinţific: / “CSI - Arh. Valentina Dumitru Șef proiect: CS III - Arh. Aurora + e 3 SER a Ce ri - 2008 - Mu „pb INSTITUTUL NATIONAL DE CERCETARE. DEZVOLTARE PENTRU URBANISM SI AMENAJAREA TERITORIULUI - URBANPROIECT Str. Nicolae Filipescu 53-55, RO - 020961 Bucuresti 37 Tel: +4021 316 7842, Fax: +4021 316 4906, e-mail: ofiiceBincdurban.ro , ww.incdurban.ro URBANPROIECA MEMORIU GENERAL 1. INTRODUCERE 1.1. Date de recunoaştere a documentației Denumirea lucrării: PLAN URBANISTIC ZONAL CENTRUL ISTORIC AL MUNICIPIULUI BRĂILA Beneficiar: PRIMĂRIA MUNICIPIULUI BRAILA Proiectant general: INCD URBANPROIECT BUCURESTI Subproiectanți, colaboratori: MUZEUL BRĂILEI Data elaborării: Iunie 2008 1.2. Obiectivele Documentaţia de urbanism cuprinde zonele construite protejate cuprinse în lista de monumente din OMCC 2314/2004 şi OMCC 21 82/2005, situate pe teritoriul administrativ al municipiului Brăila. Documentaţia de urbanism şi regulamentele s-a întocmit în scopul instituirii zonelor de protecție şi cuprinde măsuri necesare de protecţie și conservare a valorilor de patrimoniu cultural național din respectivele zone protejate. Principalele obiective ale PUZ - CP(planul urbanistic pentru zone construite protejate) privesc: + Protejarea şi punerea în valoare a monumentelor istorice, a zonelor arheologice si a ansamblurilor arhitecturale şi urbanistice cu valoare istorică, precum si a contextului și caracteristicilor care conturează semnificaţia lor istorică + Delimitarea în plan a monumentelor şi a zonelor istorice protejate; * Stabilirea zonelor de protecţie a monumentelor clasate şi a zonelor istorice protejate; * Stabilirea regulamentului local aferent zonelor istorice protejate. * Evidenţierea rolului de catalizator al zonelor respective pentru dezvoltarea urbană + Asigurarea continuității fizice, funcţionale şi spirituale a cadrului construit din localitate şi stimularea interesului economic și cultural pentru utilizarea acestuia; 2. DELIMITAREA ZONEI CONSTRUITE PROTEJATE Justificarea demersului de instituire a zonei construite protejate. Conservarea şi punerea în valoare a patrimoniului natural şi cultural al ţărilor din Europa trebuie să fie capabile să joace un rol important în creşterea calității vieții oamenilor şi dezvoltarea comunităţilor umane. În România, domeniul patrimoniului cultural istoric a suferit, în ultimii 18 ani, numeroase atacuri. Amploarea pe care au căpătat-o acțiunile de distrugere bazate pe ignoranță şi lăcomie, ajutate de lentoarea reacţiilor administraţiei locale şi ale organismelor menite să le apere, au depăşit cu mult eforturile de restaurare şi conservare. Monumentele, ansamblurile şi siturile istorice sunt într-un permanent pericol. O parte însemnată a patrimoniului este, pretutindeni în țară, agresată şi distrusă. Există un conflict evident între tendința de dezvoltarea oraşului şi necesitatea conservării patrimoniului construit. Monumente clasate sunt în stare avansată de degradare sau chiar distruse. Multe din bunurile imobile de valoare aparținând patrimoniului cultural, precum şi cadrul natural în care au fost concepute şi au funcţionat, au fost supuse unui regim de exploatare distorsionat, fapt care a dus la degradarea şi, de multe ori, la compromiterea iremediabilă a acestora. Interesul pentru dezvoltarea urbană coerentă este în creştere. Aceasta trebuie să aibă şi caracterul de dezvoltare durabilă şi trebuie să țină seama de cadrul natural şi construit bazat pe valori de cultură şi interese comune, alături de factorii economici, ecologici, sociali şi culturali şi de asigurarea participării populaţiei la adoptarea deciziilor. Acţiunile de conservare şi reabilitare.a a zonelor construite protejate reprezintă obiective de interes public, fiind remarcabile din punct de vedere arhitectural, urbanistic, arheologic, artistic, religios, social, tehnic sau al peisajului cultural şi au un rol important în păstrarea memoriei culturale. In acelaşi timp, este necesara corelarea politicilor şi strategiilor de dezvoltare durabilă cu protecţia și punerea în valoare a patrimoniului construit şi natural, respectiv cu acțiunea autorităţilor publice, a operatorilor economici şi a actorilor sociali. În concordanță cu documente şi normele legislative adoptate si utilizate pe plan internațional în legătura cu protecţia, conservarea şi dezvoltarea ariilor cu valori de patrimoniu, a fost aprobată metodologia de “elaborare şi conținulul cadru al documeniaţiilor de urbanism pentru zone construite protejate (puz- zp) Prezentul PUZ ZP „centru istoric Brăila”, are ca obiective: + reglementarea modului de utilizare a terenurilor cuprinse în perimetrele zonelor respective; * stabilirea condiţiilor de realizare și conformare a construcţiilor şi amenajărilor urbanistice in ariile respective 2.2. Studiu istoric general. Prima atestare documentară a târgului medieval Brăila datează din 20 ianuarie 1368. La sfârşitul secolului al XIV-lea şi începutul veacului următor Brăila a devenit un centru comercial și meşteşugăresc. Descoperirile arheologice evidenţiază o bogată producție ceramică realizată în atelierele unor meşteri locali, ceramică de uz comun şi decorativă, începând din secolul al XV-lea. Nucleul aşezării medievale a migrat în trei etape succesive, de la nord spre sud, pe terasa înaltă, de-a lungul falezei Dunării, corespunzătoare următoarelor zone: Brăiliţa — Vadul Catagaţei, strada Danubiului — Malului. Cucerirea otomană din anul 1538 a transformat orașul, cu o parte din hinterland, în kazaua Brăilei. - O descriere a cetăţii Brăila, făcută în 1774, de către Franz Joseph Sulzer, căpitan în armata austriacă, arată că: "Cetatea este destul de puternică, mărginindu-se la un castel cu mici turnuri, apărat pe deoparte de un braţ al Dunării, ce-i serveşte şi de port, iar pe de alta de o redută inexpugnabilă. Brăila este a patra cetate pe care o posedă Turcii în Țara Românească şi această localitate trebuie să o stăpânească neapărat Ruşii, ca şi Benderul, dacă vor să poruncească în Moldova şi Muntenia precum și peste gurile Dunării". Un călător german pe Dunăre, Jenne din Frankfurt, scria la 1786 "Oraşul Brăila era destul de întins, foarte sărac însă, fiind compus numai din bordee. Se observau 3-4 minarete și câteva turnuri de cetate." Conform planului întocmit de Căpitanul de Stat major Johann von Vermatti, oraşul cetate confirmă la 1788-1789, informațiile anterioare. Cetatea a fost ridicată în nord-estul aşezării, în anul 1540. În miezul ei, înconjurat de un zid cu traseu patrulater, prevăzut la colţuri cu câte un bastion de formă circulară, se aflau magazia cu pulbere, magaziile cu provizii, cazărmile ienicerilor, moscheia şi trei fântâni. A doua incintă din zid, având acelaşi plan, dar cu bastioane triunghiulare la colţuri, prevăzută cu şanţ şi având în faţa intrării o punte mobilă, apăra locuinţele ofiţerilor. Următoarea întăritură, formată din şanţ cu parapet de gard de nuele, descria în plan un pentagon, cu bastion pentagonal sau circular, la fiecare colț. Această incintă avea două intrări, poarta Principală cu punte mobilă, şi poarta apei (dinspre Ghecet). A patra întăritură, din şanţ cu parapet de pământ, sprijinit pe gard de nuele şi pari, pornea chiar din malul Dunării, înconjurând cetatea cu un traseu neregulat şi era prevăzută cu două porţi, Poarta Pandurilui şi Poarta Apei. Ruşii au prelungit fortificația până în apa fluviului în 1772, când au ocupai Brăila, deschizând a treia poartă, Poarta Galaţilor. A cincea întăritură, formată tot din şanţ şi val de pământ sprijinit pe gard de nuele, cu şapte bastioane rotunde, a fost ridicată pentru a proteja locuințele orășenilor, dispuse în jurul celei de a patra fortificaţii a cetăţii, în timpul războaielor ruso-turce. Pe această limită exterioară a oraşului erau marcate 3 porți: Poarta Pandurului (spre Câmpia Munteniei), Poarta cea Mare sau Poarta Dracului (spre Buzău), estimată la 25-30.000 locuitori, iar numărul clădirilor la 2580. Contele Langeron, general francez, intrat în serviciul Rusiei, oferă informaţii mai exacte asupra cetății şi orașului din perioada 1790-1812. "Brăila e situată pe malul stâng al Dunării, mal foarte înalt, aşa că orașul domină în totul fluviul şi ostroavele lui, ceea ce, în tot cursul Dunării, nu se întâlneşte decât aici. Dinspre Galaţi are o cetăţuie foarte puternică, cu două rânduri de ziduri şi trei şanţuri, imposibil de luat cu ușurință. Zidul interior e de piatră cu patru bastioane tari, vine apoi "o întăritură de pământ cu 5 bastioane, un glacis şi al treilea șanț". Consideră cetatea prea mică pentru a putea rezista unui asediu îndelungat. Rolul ei ar fi fost să întârzie un atac, pentru a da timp unei părți din garnizoană să se retragă înainte de capitulare. Orașul aflat la stânga cetății i se pare mare şi mai bine zidi! ca celelalte oraşe turceşti (din Țara Românească), având o mulţime de case spaţioase și plăcute la vedere, ce apăreau ca nişte mici fortărefe, înconjurate cu ziduri, şanţuri, grădini. Un enorm val de pământ nu prea înalt, dar dublat de un şanţ foarte adânc şi lat de până la 20 m, tăiat în pantă repede, înconjura orașul şi cetățuia. Contele aprecia că locuitorii aparținând raelelor turcești sunt mai bine trataţi şi mai mulţumiţi decât acei lăsaţi pradă Valahilor şi Moldovenilor, După capitularea cetăţii, în decembrie 1809, garnizoana (4100 infanteriști şi 1100 cavalerişti) şi populaţia turcă în număr de 11300 au părăsit orașul în care a rămas doar populaţia creştină. Brăila era la 1828, după Memoriile Mareşalului von Moltke, cea mai puternică cetate de la Dunărea de Jos, iar garnizoana ei era formată din 8.000 de soldaţi, majoritatea locuitori turci înarmaţi. Oraşul avea 40.000 locuitori. Străzile erau neregulate şi - întortocheate, iar casele clădite din pământ, vălătuci și acoperite cu frunzare și trestie. Cetatea nu avea fortificaţii exterioare, În timpul atacurilor, turcii se refugiau în spatele curtinelor şi îşi făceau adăposturi subterane, din stîlpi de lemn cu tavanul din scânduri groase, acoperit cu pământ (0,33 m). Escarpa şi contraescarpa cetății au fost construite în 1821. Incinta cetăţii avea un traseu poligonal cu 8 laturi, prevăzute cu 9 bastioane spaţioase, cu flancurile de 6-9 m, iar fețele de 15-18 m. Planul întocmit în timpul asediului din 1828 este mai exact în reprezentarea citadelei și marchează modificările limitei exterioare menite să cuprindă în interiorul incintei toate construcţiile ridicate dincolo de şanţul cetăţii. Descriind lucrările de executare a tranșeelor ruseşti, von Moltke amintește de existența unui cartier în partea de sud-vest, sub cetatea Brăila, pe Dunăre, un cartier desfiinţat, în ruinele căruia s-a adăpostit corpul de asediu. În această zonă este localizat un cimitir turcesc, cu mormintele acoperite de pietre mari, prin care trecea linia de atac asupra celui de-al doilea bastion al fortificaţiei. În ciuda celor 290 ani de stăpânire turcească (1538 - 1829) Brăila şi-a păstrat caracterul românesc, sub raport etnic şi economic. Acesta a constituit nucleul în jurul căruia s-au aşezat ţărani români veniţi din satele raialei, români din judeţele limitrofe şi din Transilvania, negustori şi mocani, în special din Braşov şi Săcele. Li s-au adăugat locuitori din teritoriile balcanice rămase sub dominație otomană: greci, albanezi, macedoneni, bulgari, români din Dobrogea, cărora oraşul le oferea condiţii pentru a face avere. În anul 1829 populaţia Brăilei este estimată la 6 000 locuitori, din care 5 200 este numărul populaţiei autohtone. O parte a fortificațiilor au fost distruse de o explozie produsă în pulberăria cetăţii, în timpul ocupaţiei ruse din 1810. Imediat după ocuparea cetăţii Brăilei, mai 1828, ruşii hotărăsc dărâmarea ei completă, după un plan întocmit de polcovnicul Catal, în termen de 40 de zile. Necesarul de salahori calculat pentru îndeplinirea ordinului era de 100 000, câte 3 000 de salahori pe zi, cu 3 000 lopeţi, 900 topoare, 900 tâmăcoape şi 300 drugi ascuţiţi la un capăt. Numărul salahorilor fiind prea mare pentru populaţia județului a fost solicitat sprijinul ispravnicilor din alte judeţe. La dărâmarea cetăţii Brăila au dat ajutor ispravnicul de Gorj - 400 salahori, ispravnicii de Vâlcea şi Argeş - câte 500 salahori, ispravnicul de Muscel - 300 salahori, ispravnicul de Dâmboviţa - 400 salahori, ispravnicii de Prahova şi Slam Rîmnic - câte 200 salahori. Pentru a se completa numărul necesar s-a cerut şi isprăvniciei străinilor 500 salahori. Dărâmarea cetăţii a început în iulie 1828, dar lucrările se desfăşurau greoi deoarece zilnic numărul salahorilor scădea, de ia 1 000, câţi erau la început, la 170 salahori. Porunca n-a putut fi îndeplinită, iar lucrul a fost întrerupt la 30 noiembrie, din cauza înghețţului. Lucrările au continuat în cursul anului 1829 şi au fost finalizate în 1830. Procesul de modernizare a fostelor cetăţi turceşti, Brăila, Giurgiu, a început în 1830, înainte de revizuirea şi adoptarea regulamentului organic. La Brăila, din ordinul generalului Kiselev, după un regulament special (abrogat în 1832), s-a format sfatul orăşenesc, s-a constituit comitetul pentru înfrumusețarea orașului, a fost ridicat planul oraşului. Planul Riniev, datat 10 mai 1830, este primul plan al Brăilei care prezintă într-o formă definitivă perimetrul oraşului, stabilit pe traseul ultimei întărituri a cetății, ridicată de turci la 1821. Include în trama stradală drumurile şi ulițele existente, cărora le Di ps geometrizează traseul, deschide străzi noi, adesea cu traseu ezitant, dintre care una va face legătura dintre port şi oraş. Precizează locul instituțiilor principale din oraș, configurează spaţiile urbane, indică zona rezervată noului port, în care avea să fie amenajat cheul, delimitează suprafaţa rezervată pentru porto-franc (regim legiferat în anul 1836). Oraşul avea aspectul unei așezări rurale, cu case risipite, ocolite de ulițele ce duceau spre drumurile mai importante: al Silistrei, al Bucureștilor şi al Iaşilor. Spre exterior, limita o formează Bulevardul, o stradă largă al cărei nume conţine amintirea stadiului anterior - fortificația mascată de arbori - astfel reprezentată în plan, ale cărei capete se sprijină pe fluviu, celălalt reper major al conturului aşezării. În oraş erau aprox. 600 de clădiri. În legenda planului sunt menţionate, cu majusculă, propunerile pentru spaţiile urbane şi clădirile instituțiilor considerate prioritate: Grădina Publică şi Bulevardul, Carantina, Vama şi Poliţia, patru biserici: Biserica rusească, Biserica grecească, Biserica moldovenească şi locul pentru case parohiale. Cu minuscule sunt marcate: noua Biserică Sf. Mihail cu piața din jur, amplasamentul pentru o nouă biserică, pentru casele parohiale, tribunal, spital, poliţie şi magistratură precum şi locul destinat pentru piața oraşului, În interiorul primei incinte a cetății este marcată casa turcească şi locul rezervat pentru batalionul gărzii oraşului, cazarma pentru compania de pază orăşenească, închisoarea civilă Şi militară. Surse documentare indică existenţa la Brăila, în anul 1826, a şase mesdjid-uri, lăcaşuri musulmane de rugăciune. Numai două dintre ele au rezistat după retragerea turcilor: mesdjid-ul din interiorul primei incinte, numit hunchiar (victorios), rezervat militarilor, reamenajat în 1831 ca reşedinţă a poliţiei şi ca închisoa [...]