HCL 90/2018 adoptată

ROMANIA JUDETUL BUZAU MUNICIPIUL BUZAU - CONSILIUL LOCAL - HOTARARE privind conferirea post-mortem a titlului de ―CETĂŢEAN DE ONOARE AL MUNICIPIULUI BUZĂU‖ unor personalităţi cu merite deosebite Consiliul Local al Municipiului Buzău, judeţul Buzău, întrunit în şedinţă ordinară; Având în vedere: -expunerea de motive a primarului municipiului Buzău, înregistrată sub nr. 122/CLM/13.04.2018, prin care se propune conferirea post-mortem a titlului de ―CETĂŢEAN DE ONOARE AL MUNICIPIULUI BUZĂU‖ unor personalităţi cu merite deosebite; - raportul Serviciului Resurse Umane, Prognoză, Organizare şi Cooperare Interinstituţională, înregistrat sub nr. 11219/13.04.2018; - avizul comisiei pentru învățământ, sănătate, activități social-culturale, culte, familie și protecție copii a Consiliului Local al Municipiului Buzău; - avizul comisiei pentru administraţie publică, juridică şi de disciplină, apărarea ordinii publice, respectarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor a Consiliului Local al Municipiului Buzău; - prevederile art. 10 din Statutul-cadru al unităţii administrativ- teritoriale, aprobat prin Ordonanţa Guvernului nr. 53/2002, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 96/2003; - prevederile art. 2, lit. a), art. 5, lit. b), art. 7, punctul 5, art. 9, lit. b) şi ale art. 20, alin. (1) din Regulamentul pentru conferirea titlului de ―Cetăţean de onoare‖ şi a altor titluri şi dinstincţii unor personalităţi cu merite deosebite, prevăzut în anexa nr. 3 din Statutul Municipiului Buzău, aprobat prin Hotărârea nr. 267/ 2008 a Consiliului Local al Municipiului Buzău; - prevederile art. 36, alin. (1) şi alin. (8) din Legea nr.215/2001 a administraţiei publice locale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. În temeiul art. 45, alin. (1), alin. (5) şi art. 115, alin. (1), lit. b) din Legea nr.215/2001 a administraţiei publice locale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, H O T Ă R Ă Ș T E: Art.1 - Se conferă post-mortem, titlul de ―CETĂŢEAN DE ONOARE AL MUNICIPIULUI BUZĂU‖, următoarelor personalităţi cu merite deosebite:  - Traian Săvulescu; - Constantin Garoflid; - Pamfil Șeicaru; - Nicu I. Constantinescu; - Petre Antonescu; - Irineu Mihălcescu; - Constantin Giurescu. Art. 2. - Primarul municipiului Buzău, prin intermediul Serviciului Resurse Umane, Prognoză, Organizare, Cooperare Interinstitutională va aduce la îndeplinire prevederile prezentei hotărâri. PREŞEDINTELE ŞEDINŢEI, consilier George – Aurelian Vlad CONTRASEMNEAZĂ SECRETARUL MUNICIPIULUI BUZĂU, Eduard Pistol Buzău, 26 aprilie 2018 Nr.90 Această Hotărâre a fost adoptată de Consiliul Local al Municipiului Buzău în şedinţa din data de 26 aprilie 2018, cu respectarea prevederilor art. 45, alin. (1) și alin. (5) din Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale, republicată şi actualizată, cu un număr de 23 voturi pentru, -- abţineri şi -- voturi împotrivă, din numărul total de 23 consilieri în funcţie şi 23 consilieri prezenţi la şedinţă.  ROMANIA JUDETUL BUZAU MUNICIPIUL BUZĂU - PRIMAR- Nr. 122/CLM/13.02.2018 EXPUNERE DE MOTIVE la proiectul de hotărâre privind conferirea post-mortem a titlului de ―CETĂŢEAN DE ONOARE AL MUNICIPIULUI BUZĂU‖ unor personalităţi cu merite deosebite În anul 2018 se împlinesc 100 de ani de la constituirea statului național unitar român, realizat prin unirea provinciilor Basarabia, Bucovina, Transilvania, Banat, Crișana, Maramureș cu Regatul României, moment important în afirmarea identității și tradițiilor naționale. Acest moment aniversar trebuie marcat corespunzător, la nivel local și național, prin organizarea și desfășurarea de manifestări, acțiuni și proiecte de aniversare a Centenarului României ( 1918-2018) și a primului Război Mondial. Marcarea Centenarului României este o modalitate de recunoaștere și conservare a valorilor culturii naționale și diversității expresiei sale. În cadrul acestor acțiuni de aniversare vom desfășura activități menite să omagieze și acele personalităţi cu merite deosebite, care au adus o contribuție deosebită în viața comunității și la prestigiul orașului sau a țării în lume. Art. 36, alin. (1) din Legea nr. 2015/2001 a administrației publice locale prevede că, consiliul local are iniţiativă şi hotărăşte, în condiţiile legii, în toate problemele de interes local, cu excepţia celor care sunt date prin lege în competenţa altor autorităţi ale administraţiei publice locale sau centrale, iar alin. (8) din același articol prevede că, consiliul local poate conferi persoanelor fizice române sau străine cu merite deosebite titlul de cetăţean de onoare al comunei, oraşului sau municipiului, în baza unui regulament propriu. Prin acest regulament se stabilesc şi condiţiile retragerii titlului conferit. În Anexa nr. 3 la Hotărârea nr. 267 din 30 octombrie 2008 a Consiliului Local al Municipiului Buzău a fost aprobat Regulamentul pentru conferirea titlului de " Cetățean de onoare" și a altor titluri și distincții unor personalități cu merite deosebite. În urma unei analize privind evidența personalităților buzoiene care, prin realizările lor deosebite, au contribuit la prestigiul municipiului Buzău, în țară și în străinătate, cu ocazia manifestărilor cultural-educative dedicate personalităților buzoiene de ieri și de azi din cadrul capitolului V. " Personalități buzoiene la Centenarul Marii Uniri", subcapitolul "Personalități buzoiene pentru următorul Centenar al României Mari" al programului prevăzut în anexa la HCL Buzău nr. 31/2018 prin care s-a aprobat Programul proiectelor, manifestărilor și activităților culturale, științifice și artistice dedicate aniversării Centenarului României, în anul 2018, propun conferirea post-mortem a titlului de ―CETĂŢEAN DE ONOARE AL MUNICIPIULUI BUZĂU‖ unor personalităţi personalități care, prin realizările lor deosebite, au contribuit la prestigiul municipiului Buzău, în țară și în străinătate, după cum urmează: 1. Traian Săvulescu, născut la 2 februarie 1889, în Râmnicu Sărat, județul Buzău – decedat la 29 martie 1963 în București, a fost un biolog și botanist român, fondator al Școlii românești de fitopatologie, primul care a făcut cunoscută în România flora Arabiei și Palestinei, membru și președinte al Academiei Române. Absolvent al Facultății de Științe din București (1912), a devenit, în 1916, cel dintâi doctor în botanică al Universității București (1916). A predat Morfologie și Sistematică Vegetală la Facultatea de Științe între 1919-1921, ca suplinitor al profesorului Mihail Vlădescu. Din noiembrie 1919 a fost profesor suplinitor de Sistematică și Patologie Vegetală la Școala Superioară de Agronomie de la Herăstrău, devenind profesor definitiv în 1924. A lucrat, de asemenea, în cadrul Institutului de Cercetări Agronomice al României, înființat în 1927. În 1938 a realizat o expediție pentru cercetarea florei din Delta Dunării, expediție ce a fost filmată, fiind realizat un documentar. Membru titular al Academiei Române din 1936, a fost președinte al său între 1948-1959. A scris, printre altele, tratate despre flora Arabiei și Palestinei, cele dintâi apărute pe această temă în România. Timp de un an (decembrie 1946 – decembrie 1947) a fost Ministru al Agriculturii și Domeniilor. 2. Constantin Garoflid, născut la 18 martie 1872, în Cândești, județul Buzău – decedat în 1943, a fost un om politic român care a îndeplinit funcția de ministru al agriculturii în Guvernul Alexandru Averescu (1) (8 - 19 februarie 1918), Guvernul Alexandru Marghiloman (4 iunie - 23 octombrie 1918), Guvernul Alexandru Averescu (2) (22 iulie - 16 decembrie 1921) și Guvernul Alexandru Averescu (3) (30 martie 1926 - 4 iunie 1927), primul președinte al Academiei de Agricultură din România, precum și al Sindicatelor Agricole dar și președinte al Institutului de Cercetări Agronomice. În anul 1904, Constantin Garoflid a cumpărat moșia la Țintești unde, începând din anul 1910, a început înființarea culturii de viță de vie. Via Țintești, care avea emblema „Viile Garoflid‖, a devenit cunoscută nu numai în București, ci și în Cehoslovacia și Malta. A pus în funcțiune pentru prima dată în România instalația de irigare prin ploaie artificială (aspersiune). La 17 martie 1919, în București a apărut „Munca‖, organ independent săptămânal de politică economică și socială, având ca directori pe Constantin Garoflid, Simion Mehedinți și Mihail Seulescu. Publicația și-a încetat apariția la 15 decembrie 1919. În perioada interbelică a elaborat teza dezvoltării rurale românești printr- o economie rurală diversificată, a fost agronom și economist, mare moșier, autor principal al legilor reformei agrare de după Primul Război Mondial. De asemenea, a militat pentru creșterea eficienței muncii în agricultură, dezvoltarea exploatațiilor pe suprafețe mari prin comasarea acestora, introducerea cadastrului, promovarea mecanizării lucrărilor agricole, valorificarea cerealelor prin creșterea animalelor, „constituirea unui corp agronomic de stat― pentru introducerea progresului tehnic. În calitate de ministru al Agriculturii, a inițiat o metodă, deopotrivă ecologică și necostisitoare, de a liniști zăpada din sud-estul țării. Drumurile de interes local sau național din Câmpia Bărăganului au fost prevăzute, după proiectul lui Garoflid, cu perdele de protecție din arbori și arbuști cu scopul de a reține zăpada viscolită. A avut convingerea că numai prin plantarea de perdele de protecție și parazăpezi naturale, Câmpia Bărăganului se poate liniști pe timpul iernii și poate fi udată din belșug în timpul anotimpului secetos. Tot în calitatea sa de ministru al Agriculturii, Constantin Garoflid a adoptat o lege privind îngrădirea plantării de viță de vie hibridă. Din inițiativa marilor proprietari pe pământ și a unei părți a intelectualității, legate de cercurile agrare, la 10 martie 1929 s-a constituit, la București, Partidul Liga Agrară. Președinte a fost ales Constantin Garoflid. Partidul a editat ziarul "Agricultorul " (1929-1941) și și-a încetat activitatea la 30 martie 1938. În testamentul său, Constantin Garoflid și-a manifestat dorința de a fi înmormântat la moșia sa de la Țintești, dar se află înmormântat la Cimitirul Bellu din București. 3. Pamfil Șeicaru, născut la 18 aprilie 1894 în Buzău – decedat la 21 octombrie 1980, la München, RFG, a fost un ziarist român, director al ziarului "Curentul", cel mai combativ cotidian românesc în perioada dintre cele două războaie mondiale. Este considerat a fi cel mai mare gazetar dintre cele două războaie mondiale. A făcut studii juridice obținând licența în drept. A luat parte ca ofițer la operațiile militare din Primul Război Mondial, fiind citat cu Ordin de zi pe Armată. A fost deputat în parlamentul României în 1928, 1931 și în 1933. Ziarist de mare talent, a fost director al ziarului "Bucovina" (Cernăuți) și a participat la editarea revistei "Gândirea". În 1928 înființează ziarul Curentul cu orientare de dreapta și, uneori, de extremă dreaptă, pe care l-a condus până la plecarea sa din țară în 1944. În 1939 a fost singurul ziarist român care a afirmat că așa-zisele garanții militare oferite de Marea Britanie și Franța pentru integritatea frontierelor României nu valorau nimic. În fața pericolului nazist, „Anglia trebuie să se pregătească pentru propria apărare și abia după asta să garanteze și frontierele altor țări‖. Într-un articol publicat la 15 aprilie 1939 a intuit inevitabila sacrificare de către marile puteri a țărilor mici și mijlocii din Europa acelui timp. În anii războiului, au rămas celebre polemicile lui cu comentatorul politic britanic Wickham Steed de la postul de radio Londra. În august 1944 a părăsit țara cu ideea de a publica un ziar ce ar fi trebuit să susțină cauza României după încetarea războiului. A petrecut 30 de ani în Spania, unde, la Madrid, a publicat o ediție trimestrială a ziarului Curentul și, pentru câtva timp, publicația Liberty and Justice. Ultimii ani i-a petrecut în Germania, stabilindu-se la Dachau (Bavaria). La moartea sa, în octombrie 1980, Primul Ministru al Bavariei, Franz Josef Strauß, l-a omagiat într-un mesaj, descriindu-l drept „un patriot român și eminent ziarist... Moștenirea pe care a lăsat-o compatrioților săi este lupta pentru dreptate, omenie și pace.‖ În 1945 a fost comdamnat la moarte în contumacie de comuniști. În 1966 Ceaușescu l-a grațiat în urma unei ample acțiuni a Securității, după care a fost ajutat financiar să publice articole și cărți favorabile politicii de independență față de Moscova a lui Nicolae Ceaușescu. În august 1977 a făcut o vizită secretă în România, organizată de Securitate. 4. Nicu I. Constantinescu, născut Nicu Chințescu în 1840 în Craiova — decedat la 21 aprilie 1905, a fost un politician român de orientare liberală, primar al orașului Buzău de 5 ori (între 1883-1888, 1889-1890, 1890-1892, 1895-1899 și 1901- 1905) și deputat din partea PNL în mai multe legislaturi. În calitate de primar al Buzăului, întrucât primăria nu avea un sediu propriu, Constantinescu a comandat construirea în centrul orașului a Palatului Comunal, care este și astăzi clădirea-simbol a Buzăului. De asemenea, a asanat și a pavat oborul și a construit Bulevardul Parcului, cunoscut astăzi sub numele de Bulevardul Nicolae Bălcescu, care lega centrul orașului de Parcul Crâng. De asemenea, în timpul mandatelor sale s-au construit sedii pentru mai multe școli, inclusiv pentru liceul Al. Hâjdeu, astăzi denumit Colegiul Național B.P. Hasdeu. 5. Petre Antonescu, născut la 29 iunie 1873 în Râmnicu Sărat – decedat la 22 aprilie 1965 în București, a fost un arhitect, pedagog, planificator urban, restaurator de monumente istorice și academician român, care s-a impus printre personalitățile de frunte ale școlii de arhitectură românească, marcând activitatea arhitecturală din prima jumătate a secolului al 20-lea prin promovarea unui stil arhitectural neo-românesc. În 1945 a fost ales membru titular al Academiei Române. Începând din anul 1893, a studiat arhitectura la Paris. Întors în țară, a început o rodnică activitate în învățământ, în domeniul conservării și restaurării monumentelor de arhitectură (fiind membru în Comisia monumentelor istorice), a planificării urbane a Capitalei României și, respectiv, a realizării unor lucrări de arhitectură. Este autorul unor clădiri publice monumentale (palate administrative, bănci, ministere) și a unor locuințe, toate fiind clădiri laa căror arhitectură a elaborat, aplicat și dezvoltat forme plastice arhitecturale viguroase, originale, dând o interpretare inedită formelor și elementelor arhitecturii românești vechi. Printre lucrările sale cele mai reprezentative se numără clădirea Primăriei Municipiului București, ridicată între anii 1906 și 1910 și completată în anii de după 1945, fosta clădire a Palatului administrativ din Craiova (1912 - 1913) și cea a Băncii de Investiții din București (1915 - 1923). În toate aceste clădiri monumentale, se întâlnesc numeroase interpretări originale și interesante ale pridvoarelor, loggiilor, ancadramentelor de ferestre și uși, brâielor și altor elemente ale arhitecturii tradiționale românești. În același spirit au fost concepute și numeroase locuințe particulare din București, sector 1, Cismigiu, printre care se pot aminti cele de pe străzile Apolodor și Dumbrava Roșie și Strada Ion Brezoianu, Victor Eftimiu, sau clădirile care adăposteau Muzeul Simu. Se remarcă și în aceste opere tendința de monumentalitate a arhitectului, controlată însă cu mult rafinament, pentru a nu conduce la exagerări. O mare clădire cu apartamente, aflată pe Șoseaua Kiseleff la numărul 12, construită între cele două războaie mondiale, cu o fațadă îmbrăcată aproape complet în căramidă aparentă, demonstrează cu virtuozitate adaptarea unor soluții plastice tradiționale pentru funcțiunile noi. Alături de interpetările arhitecturii românești, Petre Antonescu a reușit cu egală siguranță și măiestrie adaptarea într-un spirit contemporan a stilurilor istorice prezente în monumentala clădire a Facultății de Drept a Universității din București, zidită între anii 1933 și 1935. Amplasată într-un generos spațiu verde, compoziția amplă, dominată de marea aulă centrală, desfașoară principii planimetrice și plastice de inspirație clasică, bine adaptate destinației ulterioare a structurii, dar ponderată din punctul de vedere al echilibrului compozițional. Alături de numeroase clădiri având diferite funcțiuni sociale, Petre Antonescu este și arhitectul Arcului de Triumf, monument închinat Unirii Tuturor Românilor din 1918, inaugurat la 1 decembrie 1936 pentru a sărbători 18 ani de la eveniment. 6 Irineu Mihălcescu, din botez Ioan Mihălcescu, născut la 24 iulie 1874 în Valea Viei, comuna Pătârlagele, județul Buzău – decedat la 5 aprilie 1948 la Mănăstirea Agapia a fost un teolog și ierarh ortodox român, care a îndeplinit demnitatea de mitropolit al Moldovei (1939-1947). S-a născut într-un sat de munte, fiind al șaselea din cei zece copii ai preotului Ioan Mihălcescu și ai preotesei Elena. A primit la botez numele de Ioan. După absolvirea școlii primare din satul natal, a studiat la Gimnaziul din Buzău (1887- 1889), Seminarul din Buzău (1889-1891) și la Seminarul "Central" din București (1891- 1895). Și-a continuat pregătirea la Facultatea de Teologie din București (1895-1899), pe care a absolvit-o cu lucrarea "Sinodul III Ecumenic din Efes". Încă din perioada cât era elev la seminar, a început să predea ca preparator de limba greacă la Seminarul "Central" (1894-1900), apoi, după absolvirea facultății, a fost pentru o scurtă perioadă secretar al Internatului teologic din București (1900-1901) . Dorind să-și desăvârșească pregătirea, a urmat studii de specializare la Facultățile de Teologie și Filosofie din Berlin și Leipzig (1901-1904). A obținut, la 13 iunie 1903, titlul de doctor în filozofie la Facultatea de Teologie și Filosofie din Leipzig, cu teza "Darlegung und Kritik der Religionsphilosophie Sabatiers". Reîntors în România după obținerea doctoratului, Ioan Mihălcescu a participat la concursul pentru ocuparea unui post la Facultatea de Teologie din București. A câștigat concursul și a fost numit profesor agregat (la 1 iunie 1904), apoi profesor titular (la 28 martie 1908) la Catedra de Teologie Dogmatică și Simbolică a Facultății de Teologie din București, unde a predat până la alegerea sa în scaunul mitropolitan al Moldovei (1939). În paralel cu activitatea didactică, a îndeplinit și funcții administrative, ca decan al Facultății de Teologie din Chișinău (1926-1927), apoi ca decan al Facultății de Teologie din București (1927-1929 și 1933-1936). În anul 1923 a fost hirotonit de către mitropolitul-primat Miron Cristea ca preot pentru Biserica Amzei din București. A inițiat publicarea revistei "Curierul parohial al Bisericii Amzei". A reprezentat Biserica Ortodoxă Română la diferite întruniri cu caracter ecumenic din străinătate, dintre care menționăm Congresul Alianței universale pentru înfrățirea popoarelor prin Biserică (Praga, 1928). În anul 1936 a rămas văduv, în urma decesului soției sale, Anastasia. S-a închinoviat în același an la Mănăstirea Sinaia, sub numele de Irineu, fiind apoi ridicat la rangul de arhimandrit. Ales în anul 1936 ca arhiereu-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, cu titulatura de "Târgovișteanul", a fost hirotonit întru arhiereu la 17 [...]