HCL 354/2016 adoptată

ROMÂNIA JUDEȚUL ALBA MUNICIPIUL ALBA IULIA CONSILIUL LOCAL HOTĂRÂREA NR. 354 privind aprobarea nivelurilor pentru valorile impozabile, impozitele și taxele locale, alte taxe, taxe speciale și amenzile aplicabile în anul 2017 Consiliul local al municipiului Alba Iulia întrunit în ședință ordinară; Luând în dezbatere proiectul de hotărâre cu privire la aprobarea nivelurilor pentru valorile impozabile, impozitele și taxele locale, alte taxe, taxe speciale și amenzile aplicabile în anul 2017; Având în vedere raportul de specialitate nr. 118795/2016 al Direcției venituri din cadrul aparatului de specialitate al Primarului municipiului Alba Iulia și avizul favorabil al Comisiei Consiliului local de studii, prognoze economico-sociale, buget, finanţe, servicii publice şi comerţ; Văzând prevederile art. 56, art. 120 (1), art. 121 (1) și (2) și art. 139 (2) din Constituția României, republicată, ale articolul 4 și articolul 9 paragraful 3 din Carta europeană a autonomiei locale, adoptată la Strasbourg la 15 octombrie 1985, ratificată prin Legea nr. 199/1997, ale art. 20 și 28 din Legea-cadru a descentralizării nr. 195/2006, ale art. 5 (1) lit. ”a” și (2), art. 16 (2), art. 20 (1) lit. ”b”, art. 27, art. 30 și art. 761(2) și (3) din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, cu modificările și completările ulterioare; ale art. 1, art. 2 (1) lit.”h”, precum și pe cele ale titlului IX din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, ale OUG nr. 50/2015 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal şi a Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, ale Legii nr. 117/1999 privind taxele extrajudiciare de timbru, cu modificările și completările ulterioare, ale OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările și completările ulterioare, ale art. 344 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, ale OG nr. 28/2008 privind registrul agricol, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 98/2009, cu modificările și completările ulterioare; Având în vedere prevederile art. 19 și art. 20 din OG nr. 71/2002 privind organizarea și funcționarea serviciilor publice de administrare a domeniului public și privat de interes local, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 3/2003, cu modificările ulterioare, ale art. 5 din Legea cadastrului și publicității imobiliare nr. 7/1996, republicată, cu modificările și completările ulterioare, ale art. 6 lit. ”b” din OG nr. 99/2000 privind comercializarea produselor și serviciilor de piață, republicată, cu modificările și completările ulterioare, ale Normelor tehnice de completare a registrului agricol pentru perioada 2015-2019, aprobate prin Ordinul comun al ministrului agriculturii și dezvoltării 1 rurale, ministrului dezvoltării regionale și administrației publice, ministrului finanțelor publice și președintelui Institutul Național de Statistică nr. 734/480/1003/3727/2015; Văzând prevederile art. 2 din Legea nr. 351/2001 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național; În temeiul prevederilor art. 27, ale art. 36 (2) lit. ”b” coroborat cu art. art.36 (4) lit. ”c”, ale art. 45(2) lit.”c” și ale art. 115 (1) lit. ”b” din Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, HOTĂRĂȘTE: I. Impozitele și taxele locale, alte taxe, taxele speciale și amenzile aplicabile în anul 2017 se stabilesc potrivit prezentei hotărâri. Art. 1. Impozitul și taxa pe clădiri (art. 455 Cod Fiscal) Reguli generale: (1)Orice persoană care are în proprietate o clădire situată în România datorează anual impozit pentru acea clădire. (2)Pentru clădirile proprietate publică sau privată a statului ori a unităţilor administrativ- teritoriale, concesionate, închiriate, date în administrare ori în folosinţă, după caz, oricăror entităţi, altele decât cele de drept public, se stabileşte taxa pe clădiri, care reprezintă sarcina fiscală a concesionarilor, locatarilor, titularilor dreptului de administrare sau de folosinţă, după caz, în condiţii similare impozitului pe clădiri. (3)Taxa pe clădiri se stabileşte proporţional cu perioada pentru care este constituit dreptul de concesiune, închiriere, administrare ori folosinţă. Art. 2. Calculul impozitului pe clădirile rezidenţiale aflate în proprietatea persoanelor fizice (art. 457 Cod Fiscal) (1) Pentru clădirile rezidenţiale şi clădirile-anexă, aflate în proprietatea persoanelor fizice, impozitul se calculează prin aplicarea unei cote de 0,1% asupra valorii impozabile a clădirii. Prin clădire rezidențială se ințelege construcție alcătuită din una sau mai multe camere folosite pentru locuit, cu dependințele, dotările și utilitățile necesare, care satisface cerințele de locuit ale unei persoane sau familii. (2) Valoarea impozabilă a clădirii, exprimată în lei, se determină prin înmulţirea suprafeţei construite desfăşurate a acesteia, exprimată în metri pătraţi, cu valoarea impozabilă corespunzătoare, exprimată în lei/m2, din tabelul următor: Impozitul şi taxa pe clădiri Tipul clădirii Valoarea impozabilă– lei/m2 2  Cu instalaţii de apă, Fără instalaţii de apă, canalizare, electrice şi canalizare, electrice încălzire(condiţii sau încălzire cumulative) A. Clădire cu cadre din beton armat sau cu pereţi exteriori din cărămidă arsă ori din 1000 600 orice alte materiale rezultate în urma unui tratament termic şi/sau chimic B. Clădire cu pereţii exteriori din lemn, din piatră naturală, din cărămidă nearsă, din 300 200 vălătuci sau din orice alte materiale nesupuse unui tratament termic şi/sau chimic C. Clădire-anexă cu cadre din beton armat ori cu pereţi exteriori din cărămidă arsă sau 200 175 din orice alte materiale rezultate în urma unui tratament termic şi/sau chimic D. Clădire-anexă cu pereţii exteriori din lemn, din piatră naturală, din cărămidă nearsă, din vălătuci ori din orice alte 125 75 materiale nesupuse unui tratament termic şi/sau chimic E. În cazul contribuabilului care deţine la aceeaşi adresă încăperi amplasate la subsol, 75% din suma care s-ar 75% din suma care s-ar demisol şi/sau la mansardă, utilizate ca aplica clădirii aplica clădirii locuinţă, în oricare dintre tipurile de clădiri prevăzute la lit. A–D F. În cazul contribuabilului care deţine la aceeaşi adresă încăperi amplasate la subsol, 50%din suma care s-ar aplica 50%din suma care s-ar la demisol şi/sau la mansardă, utilizate în alte clădirii aplica clădirii scopuri decât cel de locuinţă, în oricare dintre tipurile de clădiri prevăzute la lit. A–D (3) În cazul unei clădiri care are pereţii exteriori din materiale diferite, pentru stabilirea valorii impozabile a clădirii se identifică în tabelul prevăzut la alin. (2) valoarea impozabilă cea mai mare corespunzătoare materialului cu ponderea cea mai mare. (4) Suprafaţa construită desfăşurată a unei clădiri se determină prin însumarea suprafeţelor secţiunilor tuturor nivelurilor clădirii, inclusiv ale balcoanelor, logiilor sau ale celor situate la subsol sau la mansardă, exceptând suprafeţele podurilor neutilizate ca locuinţă, ale scărilor şi teraselor neacoperite. (5) Dacă dimensiunile exterioare ale unei clădiri nu pot fi efectiv măsurate pe conturul exterior, atunci suprafaţa construită desfăşurată a clădirii se determină prin înmulţirea suprafeţei utile a clădirii cu un coeficient de transformare de 1,4. (6) Valoarea impozabilă a clădirii se ajustează în funcţie de rangul localităţii şi zona în care este amplasată clădirea, prin înmulţirea valorii determinate mai sus cu coeficientul de corecţie corespunzător, redat mai jos: 3  Rangul localităţii Zona în cadrul localităţii A B C D II 2,40 2,30 2,20 2,10 (7) În cazul unui apartament amplasat într-un bloc cu mai mult de 3 niveluri şi 8 apartamente, coeficientul de corecţie se reduce cu 0,10. (8) Valoarea impozabilă a clădirii, se reduce în funcţie de anul terminării acesteia, după cum urmează: a) cu 50%, pentru clădirea care are o vechime de peste 100 de ani la data de 1 ianuarie a anului fiscal de referinţă; b) cu 30%, pentru clădirea care are o vechime cuprinsă între 50 de ani şi 100 de ani inclusiv, la data de 1 ianuarie a anului fiscal de referinţă; c) cu 10%, pentru clădirea care are o vechime cuprinsă între 30 de ani şi 50 de ani inclusiv, la data de 1 ianuarie a anului fiscal de referinţă. Art. 3. Calculul impozitului pe clădirile nerezidenţiale aflate în proprietatea persoanelor fizice (art. 458 Cod Fiscal) Clădire nerezidențială – orice clădire care nu este rezidențială (1) Pentru clădirile nerezidenţiale aflate în proprietatea persoanelor fizice, impozitul pe clădiri se calculează prin aplicarea unei cote de 0,5% asupra valorii care poate fi: a) valoarea rezultată dintr-un raport de evaluare întocmit de un evaluator autorizat în ultimii 5 ani anteriori anului de referinţă; b) valoarea finală a lucrărilor de construcţii, în cazul clădirilor noi, construite în ultimii 5 ani anteriori anului de referinţă; c) valoarea clădirilor care rezultă din actul prin care se transferă dreptul de proprietate, în cazul clădirilor dobândite în ultimii 5 ani anteriori anului de referinţă. (2) În cazul în care valoarea clădirii nu poate fi calculată conform prevederilor de la alin. (1) impozitul se calculează prin aplicarea unei cote de 2% asupra valorii impozabile determinate conform impozitului de la clădirile nerezidentiale (art. 457 Cod Fiscal). (3) Pentru clădirile nerezidenţiale aflate în proprietatea persoanelor fizice, utilizate pentru activităţi din domeniul agricol, impozitul pe clădiri se calculează prin aplicarea cotei de 0,4% asupra valorii impozabile a clădirii. Art. 4. Calculul impozitului pe clădirile cu destinaţie mixtă aflate în proprietatea persoanelor fizice (art. 459 Cod Fiscal) Clădire cu destinație mixtă – clădire folosită atât în scop rezidențial, cât și nerezidențial. (1) În cazul clădirilor cu destinaţie mixtă aflate în proprietatea persoanelor fizice, impozitul se calculează prin însumarea impozitului calculat pentru suprafaţa folosită în scop rezidenţial 4  conform art. 457 Cod Fiscal cu impozitul determinat pentru suprafaţa folosită în scop nerezidenţial, conform art. 458 Cod Fiscal; (2) În cazul în care la adresa clădirii este înregistrat un domiciliu fiscal la care nu se desfăşoară nicio activitate economică, impozitul se calculează conform art. 457. (3) Dacă suprafeţele folosite în scop rezidenţial şi cele folosite în scop nerezidenţial nu pot fi evidenţiate distinct, se aplică următoarele reguli: a) în cazul în care la adresa clădirii este înregistrat un domiciliu fiscal la care nu se desfăşoară nicio activitate economică, impozitul se calculează conform art. 457; b) în cazul în care la adresa clădirii este înregistrat un domiciliu fiscal la care se desfăşoară activitatea economică, iar cheltuielile cu utilităţile sunt înregistrate în sarcina persoanei care desfăşoară activitatea economică, impozitul pe clădiri se calculează conform prevederilor art. 458. Art. 5 Calculul impozitului/taxei pe clădirile deţinute de persoanele juridice (art. 460 Cod Fiscal) (1) Pentru clădirile rezidenţiale aflate în proprietatea sau deţinute de persoanele juridice, impozitul/taxa pe clădiri se calculează prin aplicarea cotei de 0,2% asupra valorii impozabile a clădirii; se stabiliște o cotă adițională de 25%. (2) Pentru clădirile nerezidenţiale aflate în proprietatea sau deţinute de persoanele juridice, impozitul/taxa pe clădiri se calculează prin aplicarea unei cote de 1% asupra valorii impozabile a clădirii. (3) Pentru clădirile nerezidenţiale aflate în proprietatea sau deţinute de persoanele juridice, utilizate pentru activităţi din domeniul agricol, impozitul/taxa pe clădiri se calculează prin aplicarea unei cote de 0,4% asupra valorii impozabile a clădirii. (4) În cazul clădirilor cu destinaţie mixtă aflate în proprietatea persoanelor juridice, impozitul se determină prin însumarea impozitului calculat pentru suprafaţa folosită în scop rezidenţial conform alin. (1), cu impozitul calculat pentru suprafaţa folosită în scop nerezidenţial, conform alin. (2) sau (3). (5) Pentru stabilirea impozitului/taxei pe clădiri, valoarea impozabilă a clădirilor aflate în proprietatea persoanelor juridice este valoarea de la 31 decembrie a anului anterior celui pentru care se datorează impozitul/taxa şi poate fi: a) ultima valoare impozabilă înregistrată în evidenţele organului fiscal; b) valoarea rezultată dintr-un raport de evaluare întocmit de un evaluator autorizat în conformitate cu standardele de evaluare a bunurilor aflate în vigoare la data evaluării; c) valoarea finală a lucrărilor de construcţii, în cazul clădirilor noi, construite în cursul anului fiscal anterior; d) valoarea clădirilor care rezultă din actul prin care se transferă dreptul de proprietate, în cazul clădirilor dobândite în cursul anului fiscal anterior; 5  e) în cazul clădirilor care sunt finanţate în baza unui contract de leasing financiar, valoarea rezultată dintr-un raport de evaluare întocmit de un evaluator autorizat în conformitate cu standardele de evaluare a bunurilor aflate în vigoare la data evaluării; f) în cazul clădirilor pentru care se datorează taxa pe clădiri, valoarea înscrisă în contabilitatea proprietarului clădirii şi comunicată concesionarului, locatarului, titularului dreptului de administrare sau de folosinţă, după caz. (6) Valoarea impozabilă a clădirii se actualizează o dată la 3 ani pe baza unui raport de evaluare a clădirii întocmit de un evaluator autorizat în conformitate cu standardele de evaluare a bunurilor aflate în vigoare la data evaluării. (7) Prevederile alin. (6) nu se aplică în cazul clădirilor care aparţin persoanelor faţă de care a fost pronunţată o hotărâre definitivă de declanşare a procedurii falimentului. (8) În cazul în care proprietarul clădirii nu a actualizat valoarea impozabilă a clădirii în ultimii 3 ani anteriori anului de referinţă, cota impozitului/taxei pe clădiri este 5%. (9) În cazul în care proprietarul clădirii pentru care se datorează taxa pe clădiri nu a actualizat valoarea impozabilă în ultimii 3 ani anteriori anului de referinţă, diferenţa de taxă faţă de cea stabilită conform alin. (1) sau (2), după caz, va fi datorată de proprietarul clădirii. Art. 6 Declararea, dobândirea, înstrăinarea și modificarea clădirilor (1) Impozitul pe clădiri este datorat pentru întregul an fiscal de persoana care are în proprietate clădirea la data de 31 decembrie a anului fiscal anterior. (2) În cazul dobândirii sau construirii unei clădiri în cursul anului, proprietarul acesteia are obligaţia să depună o declaraţie la organul fiscal local în a cărui rază teritorială de competenţă se află clădirea, în termen de 30 de zile de la data dobândirii şi datorează impozit pe clădiri începând cu data de 1 ianuarie a anului următor (chiar și pentru acele construcții fără autorizație de construire). (3) Pentru clădirile nou construite data dobândirii se consideră după cum urmează: a) pentru clădirile executate integral înainte de expirarea termenului prevăzut în autorizaţia de construire, data întocmirii procesului-verbal de recepţie, dar nu mai târziu de 15 zile de la data terminării efective a lucrărilor; b) pentru clădirile executate integral la termenul prevăzut în autorizaţia de construire, data din aceasta, cu obligativitatea întocmirii procesului-verbal de recepţie în termenul prevăzut de lege; c) pentru clădirile ale căror lucrări de construcţii nu au fost finalizate la termenul prevăzut în autorizaţia de construire şi pentru care nu s-a solicitat prelungirea valabilităţii autorizaţiei, în condiţiile legii, la data expirării acestui termen şi numai pentru suprafaţa construită desfăşurată care are elementele structurale de bază ale unei clădiri, în speţă pereţi şi acoperiş. Procesul-verbal de recepţie se întocmeşte la data expirării termenului prevăzut în 6  autorizaţia de construire, consemnându-se stadiul lucrărilor, precum şi suprafaţa construită desfăşurată în raport cu care se stabileşte impozitul pe clădiri. (4) Declararea clădirilor în vederea impunerii şi înscrierea acestora în evidenţele autorităţilor administraţiei publice locale reprezintă o obligaţie legală a contribuabililor care deţin în proprietate aceste imobile, chiar dacă ele au fost executate fără autorizaţie de construire. (5) În cazul în care dreptul de proprietate asupra unei clădiri este transmis în cursul unui an fiscal, impozitul va fi datorat de persoana care deţine dreptul de proprietate asupra clădirii la data de 31 decembrie a anului fiscal anterior anului în care se înstrăinează. (6) În cazul extinderii, îmbunătăţirii, desfiinţării parţiale sau al altor modificări aduse unei clădiri existente, inclusiv schimbarea integrală sau parţială a folosinţei, precum şi în cazul reevaluării unei clădiri, care determină creşterea sau diminuarea impozitului, proprietarul are obligaţia să depună o nouă declaraţie de impunere la organul fiscal local în a cărui rază teritorială de competenţă se află clădirea, în termen de 30 de zile de la data modificării respective şi datorează impozitul pe clădiri determinat în noile condiţii începând cu data de 1 ianuarie a anului următor. (7) În cazul desfiinţării unei clădiri, proprietarul are obligaţia să depună o nouă declaraţie de impunere la organul fiscal local în a cărui rază teritorială de competenţă se află clădirea, în termen de 30 de zile de la data demolării sau distrugerii şi încetează să datoreze impozitul începând cu data de 1 ianuarie a anului următor, inclusiv în cazul clădirilor pentru care nu s- a eliberat autorizaţie de desfiinţare. (8) Dacă încadrarea clădirii în funcţie de rangul localităţii şi zonă se modifică în cursul unui an sau în cursul anului intervine un eveniment care conduce la modificarea impozitului pe clădiri, impozitul se calculează conform noii situaţ [...]